Azi am cunoscut-o pe Zana Maseluta in carne si oase! Credeti-ma pe cuvant, e reala!
Totul a inceput in urma cu 2 luni, cu o criza de nervi (sic!) a molarului de minte stanga sus, ca pe cel din dreapta il lichidasem acum cativa ani! Cu aceasta ocazie am putut afla, in sfarsit (nu ca mi-as fi dorit, Doamne fereste!) ce va sa zica o durere de dinti, caci eu nu prea intelegeam cum vine asta...Bine, nici acum nu-i inteleg pe cei care se infunda cu calmante in loc sa faca o vizita la stomatolog...
Ei si am dat peste o duduie, a se citi duda care s-a gasit sa-mi trateze molarul de minte desi nu era aliniat pe arcada (era iesit inspre obraz) si avea si 2 carii profunde. Am fost de acord sa-l tratam, pentru ca nu sunt adepta extractiilor: fiecare dintisor isi are rolul sau...Insa dupa cateva sedinte esuate, in care mi-a umblat pe canale dar nu a reusit sa scoata nervul, ci mai mult l-a intaratat, am intrat si eu in randul lumii si am aflat cum e sa suferi ca un caine din cauza durerilor de masele...mai mult, am ajuns si de 2 ori la Spitalul de Stomatologie de pe Pleveni, singurul deschis la orele la care ma apucau pe mine suferintele. Colac peste pupaza, a aparut si povestea cu piciorul care a intregit tabloul napastelor: imaginati-va ca eram cu piciorul in orteza cea mare (gen gips), umblam in carje si beam apa cu capul intr-o parte, sa nu deranjez bestia care salasluia, pare-se bine mersi, in masea! De mancat nici nu putea fi vorba...
Cand in sfarsit am inteles ca molarul nu era de tratat,
ci de extras, m-am prezentat plina de curaj la Spital, pe 29.12, decisa sa-i vin de hac, cand, ce sa vezi, nu se faceau extractii pana pe 04.01!
ci de extras, m-am prezentat plina de curaj la Spital, pe 29.12, decisa sa-i vin de hac, cand, ce sa vezi, nu se faceau extractii pana pe 04.01!
Asa ca azi de dimineata, exasperata dupa o noua noapte de dureri sacaitoare, am ajuns din nou la Spital. Si ca s-o citez pe Magda, da, se poate sa ai parte de un tratament bun si in spitalele din Romania, bine, cu conditia sa poti rezista cel putin 1 ora cu durerile pe tine intr-o coada care, evident, merge mult prea incet pentru cat de tare te doare, pierdut intr-o mare de falcosi care se vaita si ei de mai mare mila...
Am primit bonul 13. Nu sunt superstitioasa, asa ca am considerat ca e de bun augur. Cand in sfarsit am intrat, m-a examinat un doctor tanar care parea a fi foarte sigur pe el si m-a dat pe mana unei colege si mai tinere si ireal de frumoasa, o pustoaica machiata impecabil ca in cele mai colorate reviste...Si atunci, nu stiu cum, s-a auzit vocea mea care a rupt toata vraja:
-Adica, colega o sa faca extractia?
-De ce, vreti alta colega? a venit replica amenintatoare a doctorului
-Ah, nu...
Inutil sa va descriu reactia "colegei", medic rezident, care mi-a zambit ironic si m-a condus pe scaun...
Si apoi a intrat in rolul de zana care i se potrivea perfect: blanda, calda, cu o mana usoara si cel mai reconfortant zambet, o anestezie precisa, fara cea mai mica durere, niste manevre sigure, mi-a explicat tot timpul ce-mi face si cat mai are, asa ca la final, cand l-a dovedit pe inamic si mi l-a prezentat victorioasa, magia a fost deplina! Extractia in sine a durat 15 minute, iar cu tot cu consult, pregatire, anestezie, 30! Tot ce-mi mai amintesc sunt cerceii ei in forma de fluturasi si ochii mari, caprui, foarte concentrati...
Am rugat-o sa ma ierte ca nu am avut incredere in ea, si mi-a spus ca numai in Romania mai exista mentalitatea asta, cum ca medicii tineri sunt nepriceputi, dar ca trebuie sa se schimbe...
Multumesc, Zana Maseluta, ca existi si mi te-ai aratat si mie! Asa ca mergeti fara frica la dentisti, mai ales la cei tineri...
P.S. Cu cativa ani in urma, cand am ajuns tot aici pentru extractia celuilalt molar de minte care se rupsese, o alta Zana Maseluta, la fel de tanara si priceputa, mi-a facut o operatie la fel de fara cusur pentru care ii multumesc cu aceasta ocazie.
Un comentariu:
Multa sanatate :) Ma bucur cand mai aud de experiente pozitive, inseamna ca speranta e acolo. Prejudecatile in sine nu sunt problema, zic eu, ci rezistenta din spatele lor, incapatanarea de a nu accepta ca ai gresit.
Trimiteți un comentariu