N-am mai scris de mult, m-am ofticat ca nu citeste nimeni. Dar asa, suparata cum sunt, trebuie totusi sa va impartasesc o intamplare duioasa de-a dreptul, petrecuta in...oala cu piftie!
Faceam si eu, ca tot romanul care se respecta, piftia traditionala! Nu de porc, ci de curcan, ca e mai light... am strecurat, insa, si cateva paturi de sorici ca sa nu am surprize la final cu legatul: in fond trebuie sa tremure, nu sa inoate, nu?
Nici nu banuiam ca dupa o zi intreaga de truda ma astepta o rasplata atat de frumoasa! Cand a venit vremea sa asez bucatelele in castronele am dat de o scena demna de Love story - filmul. Initial nu am inteles ce plutea in oala, ca deh, doar eu pusesem totul la fiert, cunosteam fiecare morcov si fiecare aripioara si ciocanel! Cum sa va explic, aparusera un fel de rulouri maronii cu continut portocaliu... Si, brusc, am inteles. In piftia mea se turnasera scene fierbinti, dar acum, iesite la iveala, mi s-au parut de o tandrete greu de redat in cuvinte: doi sorici mai curajosi imbratisasera doi morcovi tineri. Acum, nu stiu daca soricii erau sorice sau morcovii morcove, poate va prindeati voi daca ii pozam, insa din motive de intimitate nu mi-am permis sa ii expun lumii intregi, mai ales ca, din cate observ, nu intereseaza pe nimeni.
So, go Facebooking, my friends, forget about nonsense blogging...
Cred ca e de prisos sa mai spun ca piftia a iesit absolut delicioasa (iarta-ma, Cre!) si surprinzator de bine legata...
P.S. Cu piciorul o duc mai bine: MERG si, din cand in cand mai si conduc, insa nu pot sa il indoi prea mult, nu pot sa alerg, nu pot sa stau turceste si cobor si urc destul de greu scarile. Insa sper ca pana la vara sa pornesc din nou pe coclauri...
