Wirefree sau wireless

Desi n-am mai scris cam de multisor, Googlebot ma viziteaza inca, perseverent, asa ca, pentru el si pentru ceilalti, dornici sa ma citeasca, fac un anunt: voi lipsi pana de ziua mea din tara si, cel mai probabil, nu voi avea nici unde sa ma leg la Internet...va fi un test si pentru mine, sa vad daca am devenit dependenta sau nu! In schimb, sper sa cunosc locuri si oameni noi, sa ma eliberez de toate gandurile grele care m-au apasat in ultima vreme, sa-mi desfac aripile larg si sa infrunt cu curaj noua varsta pe care o voi implini la intoarcerea din calatorie. As vrea sa schimb multe, dar am nevoie de un fir de noroc ca sa fac primul pas: simt ca, odata inceputa curatenia, restul lucrurilor se vor aranja de la sine...il astept pe marele benefic Jupiter sa-si faca datoria, ca nu degeaba am tanjit dupa el 12 ani!

Va las cu bine, fiti cuminti si asteptati-ma: promit sa ma intorc cu sacul plin si cu povesti frumoase!

P.S. Sa aveti grija de Ursi, caci de data asta nu mergem impreuna...:-(

Cursuri de cautare web

As vrea sa salut initiativa lui Ursi si a lui Mugur de a organiza un concurs de cautare pe stimtot.ro

Eu sunt pasionata de cautarea pe web si am ceva cunostinte in domeniu, insa nu am gasit in Romania vreo oferta de astfel de cursuri...si caut de ceva timp!

Facultatea (filologie) mi-a lasat un gust amar, caci am ales-o din pasiune, insa am terminat-o pentru ca imi place sa duc la bun sfarsit ceea ce incep: prea multa teorie, practica ioc! Am avut de citit liste intregi de carti (la un moment dat, in anul 3 parca, aveam 4 literaturi simultan, fiecare cu bibliografia ei: britanica, americana, franceza si universala!), pretentiile erau foarte mari iar nevoia noastra de cunoastere nu era implinita. Am promis la final ca voi face un master doar daca voi gasi ceva cu adevarat interesant, caci imi era de ajuns teoria pura din facultate.

Am cautat, o vreme, diverse masterate, dar a intervenit lipsa de timp si comoditatea. Totusi, un masterat pe cautare web mi-ar surade inca! Ma ajuta cineva?

P.S. Cateva figuri importante in domeniul cautarii web: Greg Notess, Phil Bradley si, postum, Fjalar Ravia aka Fravia (a murit anul trecut, din pacate!). Daca mai cunoasteti si altii, un schimb de idei ar fi mai mult decat binevenit!

Marti/Marte/Martie/Marta

Stiati, probabil, ca m-am nascut intr-o zi de marti, tutelata de zeul Marte, ca sunt cu un picior in luna Martie (atunci cand nu e an bisect!) si, dintr-un motiv absolut intamplator, fara nicio legatura cele enuntate mai sus, ma mai numesc si Marta.

Poate de aceea, martea e ziua mea norocoasa, dar martea asta am avut o zi exceptionala: am bifat cele 8 ore la serviciu, apoi m-am intalnit cu o prietena la coafor, ne-am facut frumoase (asta e deja un pleonasm!), am fost la shopping la Dikka de unde m-am ales cu un superb sacou la 1/2 de pret, apoi am cinat ca 2 doamne la restaurant si, cand sa comandam desertul, mi-am dat seama ca intarziam la o prezentare despre Norvegia medievala, tinuta la cafeneaua teatrului Nottara de o fosta colega de facultate, acum lector la Universitate.

Intalnirea nu era una obisnuita, ci o surpriza pe care o a doua colega de facultate i-a facut-o primei: si anume, m-a invitat la eveniment fara stirea ei. Inclin sa cred ca a fost o surpriza placuta de ambele parti, caci de cand am terminat facultatea ( sa tot fie vreo 15 ani!), nu ne-am revazut decat o singura data, pe fuga, la ceremonia religioasa de la nunta mea.

M-a impresionat modul in care a abordat expunerea, trecerea lina intre domeniile prezentate (istorie, geografie, religie, mitologie, scriere, arta etc.), faptul ca a reusit sa-si cucereasca si sa-si apropie auditoriul format, in mare parte, din studenti si felul natural dar convingator in care a raspuns la toate intrebarile adresate.

E minunat sa-ti redescoperi fostii colegi si sa inveti lucruri noi de la ei, sa simti ca apartii unei generatii/promotii care a reusit in viata prin propriile forte! M-am simtit bine in pielea mea, mandra ca apartin micului trio reunit chiar si numai pentru o seara si am plecat increzatoare ca voi mai trai astfel de seri...

Multumesc, Silvia!

Multumesc, Andreea!

O poveste pe zi cu Nils

Totul a inceput in 2006, cand Ursi mi-a adus din deplasarea sa la Karlskrona un suvenir achizitionat de la Muzeul Marinei: un semn de carte sub forma unui ursulet cu bereta de marinar si cu un corp foarte lung, numai bun sa se plieze intre filele unei carti. L-am botezat pe loc Nils (de la Nils Holgerson), dat fiind locul sau de bastina...Insa aventura sa avea sa inceapa intr-o alta zi, cand i l-am aratat unei colege care are acasa o fetita cu o colectie impresionanta de ursuleti...in ziua urmatoare, m-a intrebat ce face Nils, la fel si a doua zi si jocul a continuat, ca in "1001 de nopti", aproape zilnic, intrerupt doar de perioadele de concediu si de weekend-uri. Nu mai tin minte cate povesti am inventat, nici ce anume am nascocit de fiecare data, dar important e ca Nils a prins viata si mi-ar placea ca, intr-o buna zi, si alti copii sa asculte sau sa citeasca despre ispravile sale...
Ca sa va faceti o idee, Nils e un rebel care nu face decat ce-i trece prin cap, ceva in genul lui Pippi Sosetica (o alta compatrioata de-a sa, eroina cartilor lui Astrid Lindgren, de care sunt pur si simplu indragostita!). Obisnuieste, de pilda, sa goleasca frigiderul in lipsa noastra, are tot felul de prieteni dubiosi cu apucaturi urate, ba, la un moment dat, a incercat chiar sa-si gaseasca jumatatea lipsind nu stiu cate zile de acasa, dar s-a ales 'doar' cu o droaie de copii! Alta data, o gospodina l-a confundat cu un dovlecel si l-a indesat in borcanul cu muraturi, unde a stat pret de o iarna, iar primavara s-a intors, murat bine, si a petrecut multa vreme la desarat...iar anul trecut, in ajunul Craciunului, pofticios cum il stiti, s-a ghiftuit pe furis cu 3 sarmale (atat au incaput, pe lung!), umbland apoi prin casa intepenit, vaicarindu-se si cerand pastile de dizolvat sarmale....Ar fi multe de spus despre el, dar nu mai divulg nimic, caci peste ani si ani, cand voi avea si eu timp de scris o carte, as vrea sa va invit s-o cititi!

Bucurestiul altfel

Pe cand veneam aseara spre casa la o ora tarzie, am avut pentru cateva clipe sentimentul ca gura de metrou m-a proiectat in alt oras, in alt timp si in alt anotimp...al zapezilor de altadat', al copilariei, al vremurilor fara de griji...

Zapada cadea incontinuu, copacii erau grei de nea ca niste oameni impovarati de ani, totul era imaculat, mizeria ramasese undeva dedesubt ca si cum nici n-ar fi fost, masinile treceau rar, aproape in varful picioarelor, parca orasul acesta nebun, zbuciumat, aglomerat, alienant isi gasise, in sfarsit, linistea...

Gandul m-a dus la zapezile copilariei mele din orasul cu rezonante meteo, desi catusi de putin ploios, pe vremea cand ciclul anotimpurilor era respectat cu strictete, iar prima zapada cadea, constiincios, in noiembrie, la bucuria plimbarilor cu sania pe strada, la oamenii de zapada ridicati de noi, copiii casei, in curte, la pisica familiei care isi facea aparitia la geam la lasarea serii si la mirosul proaspat si geros al blanii ei pudrate cu zapada, la soba de teracota care polariza intreaga familie si la cate si mai cate nimicuri desuete, dar importante in puzzle-ul existentei mele.

E bine ca mai avem cate o iarna adevarata, e bine ca ninge de 3 zile fara incetare, e bine ca mai exista turturi uriasi cu alura de zahar candel, hornuri cu caciuli albe si ca brazii si-au scos de la naftalina hainele de hermina.

Da, se intampla in Bucurestiul zilelor noastre!

Ce facem cu YHA?

Pentru noi, inceputul de an aduce cu el, inevitabil, eterna noastra dilema: ce facem cu YHA? O mai carpim sau o vindem? Caci, ca tot soferul cinstit, trebuie sa-i luam rovigneta, sa-i reinnoim RCA-ul si, colac peste pupaza, si ITP-ul. Cum tot patitu-i priceput (singura data cand am facut ITP-ul la primul centru care ne-a iesit in cale am iesit pe poarta cu termostatul ars!) YHA face ITP numai pe recomandari, adica la cunoscuti, caci asa e ea, o masina cu personalitate...problema e ca are si ea o varsta si s-ar putea sa nu-l mai treaca ;-(
Ca sa fiu sincera, e o masina cumsecade, care ne-a purtat prin cele mai stranii (Kosovo) si inaccesibile (Ditrau-Tulghes) locuri - de unde si problemele ei, deh - si nu prea imi vine sa ma despart de ea... (fiind si prima dealtfel!) dar ne dorim o masina normala, care sa nu aduca un zgomot nou cu ea la fiecare intoarcere dintr-o calatorie mai lunga si in care sa ne simtim in siguranta oriunde ne-am deplasa pe planeta asta! Intr-o expozitie a celor mai credincioase masini, YHA ar ocupa, cu siguranta, un loc de cinste!

P.S. Daca n-ar fi existat ea, termeni ca 'sonda lambda/ releul alternatorului/ clapeta de acceleratie/ rulment de presiune/ bendix' etc. nu si-ar fi avut locul in vocabularul meu de filolog...

Cronica restaurantelor - Valea Prahovei

Dupa cum stiti deja, am inceput anul printr-o saptamana de concediu... buna idee, caci dupa forfota sarbatorilor, e chiar indicat un timp de refacere. Niste cercetatori spanioli chiar au ajuns la concluzia ca revenirea la serviciu nu trebuie facuta brusc, prin urmare ei recomandau sa ne intoarcem cu o zi mai devreme din concediu pentru a ne acomoda cu gandul ca incepem serviciul si pentru a ne pune treburile in ordine: mare descoperire, intr-adevar!
Ei bine, noi am petrecut o saptamana de huzur la Sinaia, unde cea mai palpitanta activitate a fost sa testam diverse restaurante din zona:

1. Cabana Schiorilor, Sinaia - mancare buna, proaspata, destul de accesibila ca pret, atmosfera placuta, decor rustic.
2. Taverna Sarbului, Sinaia - specialitati fitoase, preturi imense (nimic sub 20 lei!), evitati salata Caesar- crutoanele erau imbibate cu un sos gretos!
3. Cabana Susai, Predeal - meniu saracacios, preturi imposibile (bulz, de fapt mai mult mamaliga cu branza -18 lei, cafea -8 lei!, cazare in camera double -80 euro/noapte)
4. Cabana Gura Diham, Busteni x2 - vedeta acestei cronici, mancare foarte buna, diversa, ieftina, decor rustic, ambient foarte placut, de aceea am si repetat experienta!
5. Cabana Miorita, Sinaia, cota 2000 - curat, decent, mancare ok, ieftina si buna, a pastrat atmosfera de cabana din vremea copilariei mele...

In medie, o masa pentru 2 persoane a costat in jur de 80 lei, in conditiile in care eu m-am limitat la salate si supe (din cauza dietei), iar Ursi a cam baut apa (din cauza condusului).