Orasul de turta dulce

Iata-ne din nou in concediu, ca pe 2010 inca nu avusesem unul... Si cum ne facem noi planul ca tiganul, adica ne trezim pe la ora 14 sa ne facem bagajul, fara a sti inca destinatia exacta, am ales Sinaia, din motive de distanta si de afinitati. Este poate singura statiune de pe Valea Prahovei de care nu ne saturam niciodata, indiferent cat de bine o cunoastem. Totul este sa fii in contratimp cu bashtanii, adica ei sa fie pe picior de plecare si tu de sosire, limitand la maximum suprapunerea... In aceste zile, orasul respira un aer de poveste (cam rece, totusi!), aratandu-ne partile lui cele mai frumoase: ornamentele mostenite de la sarbatori, care transforma casele vechi - avand ca specific albul brazdat geometric de grinzi negre de lemn - in casute de turta dulce, zapada proaspat ninsa, strazile in panta devenite niste veritabile derdelusuri , scarile inguste si abrupte, batraneii iesiti la promenada de seara mana in mana si, bineinteles, Cabana Schiorilor. Nu stiu cand a fost construita, dar a fost renovata anul trecut si extinsa, pentru a face fata distractiei/cererii. Cand am descoperit-o noi, acum vreo 10 ani, avea un aer intim si niste preturi decente; acum arata destul de luxos si preturile sunt pe masura, insa Baselu' e de alta parere, caci a afirmat, cu ocazia vizitei sale aici din 26.12.2009, ca 'orice roman isi poate permite sa manance la Cabana Schiorilor'. De la un chelner vorbaret care servea la o masa alaturata am aflat unde a stat, cine l-a insotit si cati SPP-isti l-au escortat etc. (nu am aflat, totusi, ce bacsis a lasat!) Dar banuiesc ca sunt detalii care se cunosc deja si nu intereseaza oricum, pe nimeni.
Noi ne-am simtit bine, desi am dardait putin, am avut grija sa nu ne ghiftuim prea tare (caci, oricum, nu ne-ar fi tinut buzunarele!), ne-am facut plimbarica de seara si am ars caloriile regulamentar ca sa ne putem bucura in ziua urmatoare de o frumoasa excursie pe platou si de un vant doborator...