Orasul de turta dulce

Iata-ne din nou in concediu, ca pe 2010 inca nu avusesem unul... Si cum ne facem noi planul ca tiganul, adica ne trezim pe la ora 14 sa ne facem bagajul, fara a sti inca destinatia exacta, am ales Sinaia, din motive de distanta si de afinitati. Este poate singura statiune de pe Valea Prahovei de care nu ne saturam niciodata, indiferent cat de bine o cunoastem. Totul este sa fii in contratimp cu bashtanii, adica ei sa fie pe picior de plecare si tu de sosire, limitand la maximum suprapunerea... In aceste zile, orasul respira un aer de poveste (cam rece, totusi!), aratandu-ne partile lui cele mai frumoase: ornamentele mostenite de la sarbatori, care transforma casele vechi - avand ca specific albul brazdat geometric de grinzi negre de lemn - in casute de turta dulce, zapada proaspat ninsa, strazile in panta devenite niste veritabile derdelusuri , scarile inguste si abrupte, batraneii iesiti la promenada de seara mana in mana si, bineinteles, Cabana Schiorilor. Nu stiu cand a fost construita, dar a fost renovata anul trecut si extinsa, pentru a face fata distractiei/cererii. Cand am descoperit-o noi, acum vreo 10 ani, avea un aer intim si niste preturi decente; acum arata destul de luxos si preturile sunt pe masura, insa Baselu' e de alta parere, caci a afirmat, cu ocazia vizitei sale aici din 26.12.2009, ca 'orice roman isi poate permite sa manance la Cabana Schiorilor'. De la un chelner vorbaret care servea la o masa alaturata am aflat unde a stat, cine l-a insotit si cati SPP-isti l-au escortat etc. (nu am aflat, totusi, ce bacsis a lasat!) Dar banuiesc ca sunt detalii care se cunosc deja si nu intereseaza oricum, pe nimeni.
Noi ne-am simtit bine, desi am dardait putin, am avut grija sa nu ne ghiftuim prea tare (caci, oricum, nu ne-ar fi tinut buzunarele!), ne-am facut plimbarica de seara si am ars caloriile regulamentar ca sa ne putem bucura in ziua urmatoare de o frumoasa excursie pe platou si de un vant doborator...

Cabana Tudor. Petrimanu

In ultima vreme am fost tot pe drum. Cine citeste blogul lui Ursi si-a dat seama... Cine-l citeste pe al meu, de asemenea!

Acum urmeaza un test: cine a auzit de Muntii Latoritei?

Eu, una, habar n-aveam ca putin mai departe de Calimanesti, pe drumul spre Voineasa, la 18 km de Ciunget (unde se termina si asfaltul, de altfel) se afla lacul Petrimanu si o cabana: Tudor, administrata de domnul Nita, un cabanier in adevaratul sens al cuvantului. Asa, ca pe vremuri. Cand nu existau manele si atatia 'melomani' dornici sa interneze la balamuc toata fauna de pe vaile si muntii accesibili cu masina ...(cum am patit la cabana/hotelul Zanoaga). La Petrimanu s-a dat stingerea la ora 23 si nu ne-am mai trezit decat a doua zi in ciripit de pasarele...

Asadar, dupa un drum cu peripetii (caci Ursi, cu ochii la peisajul salbatic, a incalecat un ditamai pietroiul colturos, iar roata n-a mai apucat sa zica decat 'fissssssss'!), am ajuns in acest colt de rai chiar la vremea la care infloresc bujorii de munte, iar brandusele cu greu mai fac fata concurentei...

Lacul Petrimanu este punctul de plecare spre o serie de trasee: lacul Galbenu, Vidra, Obarsia Lotrului, lacul Calcescu, Pestera Polovragi, etc. Noi am hoinarit prin imprejurimi, am admirat un curcubeu suspendat deasupra barajului Galbenu, am facut si un traseu de creasta, ne-am intalnit cu un caine cu posterior de urs (am intrebat si ciobanul daca nu e corcit cu urs, dar ne-a asigurat ca 'nu sta, dom'le ursoaica la caine' - dar invers?!?), am mirosit bujorii infloriti, am trecut desculti o apa involburata si ne-am bronzat cu sosete si manecute!

Singurul inconvenient: marcajul este fie degradat, fie lipseste cu desavarsire, iar unele trasee erau inundate din pricina ca se daduse drumul barajului de la Vidra.

Am mancat si niste pastravi pescuiti aproape sub nasul nostru si o inghetata de casa cu topping de afine 100% naturale, proaspat culese din...congelator.

La cabana nu exista semnal, dar, daca se intampla sa va uitati buletinele acolo (cum am patit noi!), le puteti recupera din Bucuresti dupa aprox. 2 zile, de la sediul agentiei de turism Ola, patronata de fratele dlui Nita!!!!

(mai multe poze puteti gasi aici)

Raiul din Caciulata

Week-end-ul trecut am dat o fuga pana la Calimanesti-Caciulata, ca sa ne relaxam si sa ne odihnim dupa o saptamana zbuciumata...Am infruntat cu stoicism ninsoarea cu fulgi mari si nabadaiosi care ne-a insotit o buna bucata de autostrada, aproape orbindu-l pe bietul Ursi, la gandul ca ne asteapta o camera calda si o noapte tihnita, vegheata de batranul si netulburatul Olt.
Pana la un punct, socoteala de-acasa s-a potrivit cu cea din targ, insa in toiul noptii ne-am trezit brusc ca linistea aproape dumnezeiasca si aerul pur s-au spart in mii de bucati, lasand locul unor acorduri inconfundabile de muzica house! Intamplarea face ca vis-a-vis de hotelul in care eram cazati sa se oploseasca o discoteca nesimtita, pe nume "Club Heaven".
Show-ul a durat pana la 6 dimineata, de parca ar fi venit sfarsitul lumii si toti pensionarii aflati la tratament se adunasera sa petreaca pentru ultima data...
Interesant este ca si anul trecut am patit la fel si nimeni nu pare sa fie deranjat de acesti baieti galagiosi care fac nota discordanta in acest peisaj realmente binecuvantat de Dumnezeu.
Cine a ajuns in aceste locuri si a calcat macar o data pragul Manastirii Turnu, a gustat painea plamadita de mainile calugarilor de la Manastirea Stanisoara, s-a plimbat pe aleile insulitei care adaposteste manastirea Ostrov sau a respirat aerul incarcat de istorie al Manastirii Cozia intelege ce vreau sa spun...
E pacat ca o zona atat de bogata spiritual si respirand atata frumusete sa fie intinata de niste zgomote care nu au nimic de-a face cu muzica.
Ma intreb cat castiga primaria din Calimanesti din aceasta afacere zic eu ilegala - judecand dupa volumul decibelilor care rasuna pe Valea Oltului intre 12 p.m. si 6 a.m.?

De ce imi place iarna...

Poate pentru ca m-am nascut in ultima zi de iarna, pe vremea cand nu existau ierni fara zapada sau pentru ca e anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor, al patinajului sau al povestilor spuse la gura sobei...

Toate acestea imi aduc aminte de copilarie si de farmecul aparte al sarbatorilor de atunci, fie ele si din vremuri comuniste! Imi aduc aminte de forfota din casa, de bunici, de bradul din sufragerie caruia-i cantam ca sa nu se simta singur, de sanius, de bulgareala, de lipsa de griji si de prietenii de-atunci.
In primele zile ale lui Gerar am avut bucuria sa fac cateva plimbari: la Poiana Tudorului de langa Zarnesti, la Plaiu Foii, la biserica rupestra de la Sinca Veche si la Sambata de Sus. Cu niste bocanci caldurosi si impermeabili in picioare iti vine sa colinzi cat e ziua de lunga, sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum pe sub gheata, de sclipirea soarelui pe intinderile imaculate, de cusmele pufoase cuibarite pe cate un stalp sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonate in alb din sanul padurii.
Iubesc zapezile de demult dar si pe cele de azi deopotriva.

Revelion la Casa brazilor

Iata-ne si in 2009, sanatosi, voiosi si cu chef de povestit!

Am petrecut Revelionul alaturi de o gasca simpatica, cu care am facut cunostinta (partial) la fata locului, adica la Casa brazilor din Zarnesti...

De Zarnesti ma leaga amintiri frumoase, caci in urma cu cativa ani porneam de aici intr-o frumoasa si memorabila vacanta in Piatra Craiului...

Dar sa revenim la povestea noastra! Totul ar fi fost, deci, bine si frumos daca gazda ne-ar fi spus din capul locului ca 2 din cele 4 camere ale casei erau nedecomandate (prin urmare s-ar fi impus o reducere de pret, nu?), ca nu mai inchiriase niciodata toata casa si cu atat mai putin pe sezon de iarna, deci habar nu avea ca sufrageria era friguroasa (cum sa nu fie, cand cele 2 calorifere erau pe jumatate din lungimea ferestrelor), ca una din canapelele extensibile din camera nedecomandata era doar de decor, nicidecum pentru odihna, etc.
Factorul surpriza nu s-a oprit aici, caci pe 01.01. ne-am trezit ca nu aveam apa calda, caci termostatul centralei se stricase (deja!), iar pe 02.01. hop! o pana de curent pe la ora 21! Perspectiva unei seri petrecute romantic, la lumina lumanarilor, nu era deloc rea, dar cea a unei nopti fara caldura era horror! Gazda si-a facut aparitia panicata toata, ca si deunazi, dar electricianul chemat de ea nu era disponibil, asa ca am apelat la resurse interne: sotul gazdei (cu mainile afundate in tabloul de sigurante), Costi (cu indicatiile de regie) si eu (cu rugaciunile)!
Dupa ce si acest episod dureros a fost depasit cu bine (fara nici o victima colaterala!), a urmat unul si mai tragic, pe 03.01...
A venit si ziua plecarii si, implicit a platii...ei bine, 'doamna' ceruse 130 RON/persoana/noapte doar cazarea (retineti, cu 1 baie la 4 camere), caci daca am fi luat si masa ar fi costat 400 RON/camera/noapte! Mai ceva ca la un hotel de 3 stele de prin alte tari mai civilizate... Buuuuun! Dar 3 din cele 4 cupluri venisera pe 30.12, iar noi pe 31.12, prin urmare noi i-am platit 3 nopti. Pe gazda noastra, care venise cu galeria dupa ea (o vecina cu gura mare si mult tupeu) a apucat-o brusc mirarea, zicand ca ea s-a inteles altfel cu cel care a facut rezervarea. Deci pretul nu mai era acum pe persoana pe noapte ci era pe casa pe cele 4 nopti! Cum nu aveam de gand sa platim ceea ce nu consumasem, mai ales ca Vio, care facuse rezervarea ii spusese la telefon ca un cuplu va sta doar 3 nopti si ea nu obiectase atunci, m-am infipt in ea si in galeria ei tupeista (care sustinea ca in alte locuri se inchiriaza separat si bucataria), argumentand ca am fost in destule locuri civilizate, dar niciodata nu am platit decat pentru ce am consumat! 'Doamna' se vindecase intre timp de atacurile de panica si uitase ca suportasem deja 2 reparatii in 2 zile, plus ca Florina si Costi nu se putusera odihni in jaful de canapea (au primit in schimb o saltea de teleshopping care s-a dovedit a fi gaurita si trebuia umflata de 2 ori pe noapte!)
In cazul nostru a functionat solidaritatea de grup, caci fiecare a avut ceva de reprosat, iar cele 2 au lasat ciocul mic, preferand, cica, sa iasa in pierdere, decat sa plece clientii nemultumiti!
O 'pierdere' de 4000 RON in 4 zile si-ar dori fiecare dintre noi, cred....