Ma gandeam, zilele astea, stand cu un ochi in televizor, cu unul in calculator si cu urechea in telefon, ca n-ar fi rau sa fac un exercitiu de singuratate. Adica sa stau doar eu cu mine, macar o zi! Sa meditez la viata mea de pana acum, la implinirile si neimplinirile mele, la tradarile si revelatiile de care am avut parte, la momentele cumplite si la cele sublime, la prieteni si neprieteni...
Cred ca de asta ne e cel mai frica: de singuratate. Ne ocupam timpul cu tot felul de treburi ca sa fugim de noi insine, de regretele si remuscarile care ne incearca, de demonii interiori, de gandurile si trairile noastre launtrice.
Bombardati cu atatea informatii si avand la dispozitie atata tehnica, cine mai are ragazul si dorinta de a reflecta?
