La multi ani, S&T!

Astazi Scofala si Tandala implinesc 1 anisor de la lansarea in blogosfera...Cred ca le-a placut ideea si, oricat ar fi fost ei de lenesi, tot au 'produs' 54 de articole intr-un an intreg! Cred ca e cam putin totusi ;-(
Eu le urez multa inspiratie (ca talent au!), puzderie de vizitatori, mai multe click-uri pe reclame (ca sa le iasa si lor de o paine pe zi!) si, in general, sa le mearga bine!
Pun pariu ca acum asteapta cadouri de la voi!

De ce imi place iarna...

Poate pentru ca m-am nascut in ultima zi de iarna, pe vremea cand nu existau ierni fara zapada sau pentru ca e anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor, al patinajului sau al povestilor spuse la gura sobei...

Toate acestea imi aduc aminte de copilarie si de farmecul aparte al sarbatorilor de atunci, fie ele si din vremuri comuniste! Imi aduc aminte de forfota din casa, de bunici, de bradul din sufragerie caruia-i cantam ca sa nu se simta singur, de sanius, de bulgareala, de lipsa de griji si de prietenii de-atunci.
In primele zile ale lui Gerar am avut bucuria sa fac cateva plimbari: la Poiana Tudorului de langa Zarnesti, la Plaiu Foii, la biserica rupestra de la Sinca Veche si la Sambata de Sus. Cu niste bocanci caldurosi si impermeabili in picioare iti vine sa colinzi cat e ziua de lunga, sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum pe sub gheata, de sclipirea soarelui pe intinderile imaculate, de cusmele pufoase cuibarite pe cate un stalp sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonate in alb din sanul padurii.
Iubesc zapezile de demult dar si pe cele de azi deopotriva.

Revelion la Casa brazilor

Iata-ne si in 2009, sanatosi, voiosi si cu chef de povestit!

Am petrecut Revelionul alaturi de o gasca simpatica, cu care am facut cunostinta (partial) la fata locului, adica la Casa brazilor din Zarnesti...

De Zarnesti ma leaga amintiri frumoase, caci in urma cu cativa ani porneam de aici intr-o frumoasa si memorabila vacanta in Piatra Craiului...

Dar sa revenim la povestea noastra! Totul ar fi fost, deci, bine si frumos daca gazda ne-ar fi spus din capul locului ca 2 din cele 4 camere ale casei erau nedecomandate (prin urmare s-ar fi impus o reducere de pret, nu?), ca nu mai inchiriase niciodata toata casa si cu atat mai putin pe sezon de iarna, deci habar nu avea ca sufrageria era friguroasa (cum sa nu fie, cand cele 2 calorifere erau pe jumatate din lungimea ferestrelor), ca una din canapelele extensibile din camera nedecomandata era doar de decor, nicidecum pentru odihna, etc.
Factorul surpriza nu s-a oprit aici, caci pe 01.01. ne-am trezit ca nu aveam apa calda, caci termostatul centralei se stricase (deja!), iar pe 02.01. hop! o pana de curent pe la ora 21! Perspectiva unei seri petrecute romantic, la lumina lumanarilor, nu era deloc rea, dar cea a unei nopti fara caldura era horror! Gazda si-a facut aparitia panicata toata, ca si deunazi, dar electricianul chemat de ea nu era disponibil, asa ca am apelat la resurse interne: sotul gazdei (cu mainile afundate in tabloul de sigurante), Costi (cu indicatiile de regie) si eu (cu rugaciunile)!
Dupa ce si acest episod dureros a fost depasit cu bine (fara nici o victima colaterala!), a urmat unul si mai tragic, pe 03.01...
A venit si ziua plecarii si, implicit a platii...ei bine, 'doamna' ceruse 130 RON/persoana/noapte doar cazarea (retineti, cu 1 baie la 4 camere), caci daca am fi luat si masa ar fi costat 400 RON/camera/noapte! Mai ceva ca la un hotel de 3 stele de prin alte tari mai civilizate... Buuuuun! Dar 3 din cele 4 cupluri venisera pe 30.12, iar noi pe 31.12, prin urmare noi i-am platit 3 nopti. Pe gazda noastra, care venise cu galeria dupa ea (o vecina cu gura mare si mult tupeu) a apucat-o brusc mirarea, zicand ca ea s-a inteles altfel cu cel care a facut rezervarea. Deci pretul nu mai era acum pe persoana pe noapte ci era pe casa pe cele 4 nopti! Cum nu aveam de gand sa platim ceea ce nu consumasem, mai ales ca Vio, care facuse rezervarea ii spusese la telefon ca un cuplu va sta doar 3 nopti si ea nu obiectase atunci, m-am infipt in ea si in galeria ei tupeista (care sustinea ca in alte locuri se inchiriaza separat si bucataria), argumentand ca am fost in destule locuri civilizate, dar niciodata nu am platit decat pentru ce am consumat! 'Doamna' se vindecase intre timp de atacurile de panica si uitase ca suportasem deja 2 reparatii in 2 zile, plus ca Florina si Costi nu se putusera odihni in jaful de canapea (au primit in schimb o saltea de teleshopping care s-a dovedit a fi gaurita si trebuia umflata de 2 ori pe noapte!)
In cazul nostru a functionat solidaritatea de grup, caci fiecare a avut ceva de reprosat, iar cele 2 au lasat ciocul mic, preferand, cica, sa iasa in pierdere, decat sa plece clientii nemultumiti!
O 'pierdere' de 4000 RON in 4 zile si-ar dori fiecare dintre noi, cred....

A fost si soare, au fost si ploi...

Iata-ne si in ultima zi a lui 2008...ma despart cu nostalgie de el, caci a fost un an destul de agitat, cu multe cotituri, dar pentru mine a fost un an cum nu se poate mai bun... deh, Anul Sobolanului! (peste 12 ani voi mai avea un an ca asta!)
Privind in jurul meu, aproape fiecare persoana a avut cate o realizare, mai mica sau mai mare: unii si-au schimbat serviciul, altii au divortat, altii s-au mutat in casa noua, etc. Lucruri obisnuite, poate, in viata unui om, dar s-au intamplat toate anul acesta, foarte aproape de mine, astfel ca nu au trecut neobservate si au confirmat ca a fost ''anul marilor schimbari"...

La ''mai bine nu se poate": mi-am facut blog, m-am plimbat mult, am vazut in sfarsit Irlanda, am fost la un pas de acoperisul Romaniei, am redescoperit prietenia, mi-au fost in cele din urma recunoscute meritele la serviciu (sic!), mi-am recuperat carnetul suspendat.
La ''se putea si mai rau'': am facut pitiriazis rozat, am incalcat legile unui munte strain, am avut prima coliziune cu masina.

Mi-as dori ca 2009 sa fie cel putin la fel de bun ca 2008, sa ne aduca fiecaruia ceea ce ne dorim, dar mai ales ceea ce avem nevoie!

Va multumesc ca m-ati vizitat si ca ati mai si comentat si sa dea Domnul sa ne revedem sanatosi si inspirati la anul!

N-ai restanta, n-ai prestanta!

Iar am restante la scris...si nu numai!
S-au intamplat multe de cand am venit din Tara Catarilor... Mai aveam putin concediu, asa ca am fost la locul de bastina sa-mi incarc bateriile. In loc de asta, mi le-am descarcat de tot! Am avut primul meu accident, ca deh, o data si o data tot trebuia sa se intample... Mai precis, am intrat 'in coliziune' cu o Dacie (bineinteles rosie), cand ma pregateam sa patrund pe o strada aflata in plin santier, unde un camion de la Apa Nova se protapise sa sape o groapa, obturandu-mi complet vizibilitatea in partea dreapta. In partea stanga erau alte sapaturi pentru schimbarea bordurilor, caci se apropiau alegerile si lumea muncea de zor.

Sperietura a fost mare, dar paguba nu ar fi fost cine stie ce daca masina nu s-ar fi inchis singura in mijlocul drumului, cu cheile in contact, motorul pornit si geanta cu randul 2 de chei, telefon etc. inauntru! Am simtit ca turbez! Pana la urma, cu 'ajutorul' Sandeilor si Doreilor de la Apa Nova am spart gemuletul mic triunghiular din spate (mare prostie, caci era cel mai scump geam, cu exceptia parbrizului) si 'm-am predat' organelor care mi-au retinut permisul pe 2 luni!
Am fost foarte suparata o vreme, nici nu mai vroiam sa aud de carnet si de condus, dar acum am revenit la sentimente mai bune si azi chiar m-am dus sa dau reexaminarea. De fapt ma dusesem sa ma programez pentru luni, dar nu era nevoie, asa ca am ramas sa dau examenul fara sa fi invatat nimic si am picat cu 12 puncte!
M-a impresionat de-a dreptul simplitatea procedurii de reexaminare: nu tu taxe, nu tu coada, nu tu copii xerox, puteam sa jur ca sunt in alta tara daca nu as fi fost nevoita sa intru in sala de examen si la toaleta...Cred ca si la 2 Mai am vazut o buda turceasca mai bine intretinuta!
In fine, pentru ca ma simt in forma, voi incerca si lunea viitoare, asa ca...wish me luck!

Pe urmele catarilor

Ne-am intors de la Toulouse mai bogati, mai iluminati, absolut fermecati...de pacea care domnea in orasul de caramida rosie strabatut de raul Garonne si Canal du Midi, de albul incredibil al primei ninsori a Pirineilor de Mijloc, de povestile cu catari, languedoc si trouveri, de prietenia autentica, de gesturile simple dar atat de profunde, de Marea Mediterana atat de calda si neastimparata chiar si in noiembrie, de gustul cidrului brut Loic , de aerul medieval al cetatii Carcassonne...
Sudul Frantei musteste de istorie, la tot pasul gasesti castele medievale cocotate pe buza muntelui ca Meteorele grecesti, podgorii cu vinurile aferente, catedrale gotice in forma de palmier, mori de vant, ba pana si sanii trase de caini ca in Alaska...
Si, daca mai gasesti si un prieten care sa-ti dedice din timpul sau, cu care sa imparti tuica romaneasca sau vinul frantuzesc, atunci inseamna ca ai mai petrecut un concediu perfect intr-un loc vraiment inoubliable...

Quoi dire encore?! Ah, Patrick Bruel, ma faiblesse, peut-être?

@Later edit:

Carcassonne 11 nov 08 (poze 1)

Leapsa pe din doua

Am primit o leapsa de la Magda si am rezolvat jumatate din ea, asa ca ma grabesc sa scriu 5 dorinte, inainte de a pierde avionul...
1. sa am prieteni, nu doar"momente de prietenie"
2. sa ma dau cu telecabina peste Dunare
3. sa zbor cu balonul, fara a fi luata in balon
4. sa mai nasca si barbatii
5. sa dansez vals cel putin in fiecare zi
(va urma)
Nu stiu insa cui o sa dau leapsa asta, ca Ursi mi-a acaparat deja singurii 2 prieteni care au blog... poate-si mai face cineva blog pana vin din concediu...Ceva voluntari?