Un weekend in imprejurimi
Profitand de o bresa in sistemul de securitate al norilor, soarele s-a aratat mai intai timid, poate chiar temator, dar apoi s-a instalat confortabil pe locul cuvenit si a dat un plus de frumusete catedralelor impozante brodate cu auriu din pietele centrale ale oraselor colindate de mine: Brugge, Oostende si Anvers. Sistemul feroviar belgian pare sa incurajeze turismul de weekend, caci biletele sunt valabile 2 zile, iar pretul este redus la jumatate. In plus, trenurile sunt foarte dese, iar distantele devin de-a dreptul nesemnificative: aproximativ 1 ora, indiferent daca te indrepti spre vest sau spre nord.
Din tot acest periplu Brugge-ul (in olandeza; in franceza: Bruges) m-a impresionat in mod deosebit: o bijuterie arhitecturala a Evului Mediu, cu cladiri incredibil de bine conservate, cu dantelariile de piatra obisnuite de-acum, cu stradutele inguste, cu bazilica Sf. Sange din piata mare a orasului, a carei piesa de rezistenta e o fiola continand, se pare, sangele Maintuitorului, cu reteaua de canale ramificate, cu picturile unor artisti flamanzi celebri: Van Eyck, Brueghel, Magritte, gazduite de muzeul Groeninge, cu sculptura “Madona si Pruncul” – una dintre putinele opere ale lui Michelangelo expuse in strainatate (in biserica Onze-Lieve-Vrouwekerk) - cu lacul dragostei (Minnewater), unde lebedele si ratele stateau relaxate la taclale, cu atmosfera sa intima si prietenoasa… Pentru o panorama senzationala asupra orasului urcati cele 366 de trepte ale turnului Belfry, daca nu, puteti inchiria o barca si admira totul de jos in sus.
La fiecare colt te imbie buticurile care vand, in principal, specialitatile belgiene prin excelenta: berea, ciocolata, cartofii, goffrele si dantela. Trebuie sa fii chiar insensibil ca sa nu te lasi tentat de niciuna dintre ele…eu am gustat cartofii (buni, dar nu mi s-au parut deosebiti de ai nostri), berea trapista, de 8 grade (excelenta!), trufele si scoicile (delicioase!) si m-am multumit sa admir exponatele dantelate din vitrine, caci nu sunt fan camasute si sortulete cu briz-brizuri…
Pentru cineva care are probleme cu greutatea, Belgia nu e chiar destinatia ideala: toate bunatatile acestea ingrasa, deci e recomandabil sa va luati o fata de masa din dantela si …cam atat! Totusi, nu prea am vazut persoane supraponderale pe strazi, deci probabil ei au incercat demult toate aceste bunatati si au devenit imuni la tentatii.
Oostende, urmatoarea mea oprire, e o statiune-port la Marea Nordului, un fel de Constanta, caci are o faleza interminabila, dar si nave ancorate. Am ajuns chiar la apusul soarelui, am profitat de valurile care aveau chef de joaca si nu oboseau sa ma mangaie pe bocanci, am inhalat aerosolii si am bifat o catedrala, bineinteles uriasa…
Anvers/Antwerpen, orasul de bastina al lui Rubens, “mecca modei”, piata nr.1 a diamantelor pe plan mondial si al doilea port din Europa de Vest m-a intampinat a doua zi cu un soare chinuit, dar fara ploaie (ura!) asa ca i-am putut explora, pe indelete, toate cotloanele. M-a frapat cladirea garii centrale, un monument istoric in stil neo-baroc cu alura gigantica, dar cu niste broderii in piatra de mare finete, precum si vecinatatea ei cu…gradina zoologica! In restul Europei, se afla, de regula, la periferie, dar aici cobori din tren si dai peste pantera!
In centrul istoric am ajuns foarte usor, ghidandu-ma dupa turnul urias al catedralei gotice Onze Lieve Vrouwekathedraal (unde se afla expuse 3 picturi ale lui Rubens). Exista si aici o piata centrala cu o statuie uriasa infatisand un soldat roman care arunca o mana ciopartita (de aici si numele orasului: Hantwerpen=hand-throwing), cu Hotel de Ville si o serie de case bine conservate, aratand ca pe vremea lui Rubens. Dupa ce am terminat plimbarea la pas, m-am rasfatat o plimbare de 40 de minute cu minicarul (caci incepuse sa se lase frigul!), care mi-a confirmat ca vizitasem o mare parte din must-see-urile locale.
Ca o curiozitate: la intoarcere, apropiindu-ma cu trenul de Bruxelles, probabil intr-o suburbie a sa, mi-au atras atentia niste vitrine animate cu niste bombe sexi. Auzisem de faimosul cartier din Amsterdam, dar, desi era o bezna totala, iar trenul strabatea orasul la o inaltime apreciabila, de parca eram cocotata in Belfry, sunt cat se poate de sigura ca nu trecusem granita la vecinii olandezi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu