Bruxelles & comp (IV)

Muzeul Magritte

Statistic vorbind, la capitolul muzee nu m-am calificat foarte bine in aceasta deplasare…Daca in primele mele calatorii in afara eram de-a dreptul obsedata sa nu ratez nimic (recordul absolut il detine muzeul Prado, din Madrid, unde am petrecut 8 h!), cu timpul am devenit mai selectiva si am inteles ca nu cantitatea conteaza, ci cu ce ramai dintr-o astfel de vizita. Iata de ce amintirile mele suedeze sunt bine impregnate cu imagini din muzeul Vasa (un muzeu construit in jurul unui vas din secolul 17 descoperit pe fundul Marii Baltice dupa 333 de ani!), in Dublin am ramas placut impresionata de muzeul scriitorilor (si, slava Domnului, au cu ce se lauda!) dar si mai fascinata de fabrica de whiskey Jameson etc.

In Bruxelles am refuzat sa vizitez tot muzeul de arta, multumindu-ma doar cu aripa dedicata modernismului, mai precis pictorului suprarealist autohton Rene Magritte. Credeti-ma, a fost o experienta cu totul aparte, atat de minunata incat am fost la un pas de a pierde avionul…

Portiunea dedicata lui Magritte este structurata pe 3 nivele si fiecare din cele 3 sali prezinta, cronologic, creatiile sale: picturi, desene, acuarele, scrisori, reclame, filme, perfect incadrate in istorie si in cercul sau relational, astfel incat totul se clarifica treptat, pe masura ce mai citesti un rand, mai admiri un tablou sau mai vezi o secventa de film. 

La finalul acestei fascinante calatorii, te asteapta un film despre viata artistului: “Magritte, jour et nuit”, care te poarta pe urmele lui, prin locurile unde a trait, a creat si s-a plimbat, prin muzeele unde sunt expuse operele lui, intr-o maniera originala si memorabila. E un film de “imprietenire” a publicului cu artistul, un film deopotriva discret si expresiv, asemeni protagonistului…

Ce am retinut: ca Magritte nu a fost doar pictor, ci si scriitor si fotograf, deci un artist complet; intreaga sa existenta si creatie au fost marcate de moartea prematura a mamei sale (care s-a sinucis cand Rene avea doar 12 ani!); ca, desi era in permanenta inconjurat de prieteni, era un individ singuratic si foarte interiorizat; ca in semn de revolta fata de razboi a avut o perioada de pictura impresionista (1940-1945); ca lumea in care traia i se parea plictisitoare, drept pentru care si-a recreat propriul univers in care obiectele au prins viata etc.

Am plecat cu sentimentul ca am petrecut o dupa-amiaza de neuitat cu Magritte, un prieten belgian cu pipa, umbrela si melon pentru care un puzzle nu e de fapt un puzzle (!), caci fiecare piesa se potriveste la fel de bine oriunde…

Va puteti face o idee despre muzeu aici.

P.S.

Belgia in meta-taguri: zapada, acoperisuri in trepte, Maneken Pis, Janneken Pis, cartier congolez, bautura ghimbir, ciocolata, dantela de Bruges vs. Bruxelles, bere trapista, cartofi prajiti cu sos andaluz, chiftele uriase cat mingea de tenis, diamante, gauffre, Marea Nordului, soare, biciclete, Rubens, mana ciopartita, Magritte, parcul Cinquantenaire, Arcul de Triumf, Parlament European, Atomium, botez studentesc cu…cantec, 4 feluri de bere, Porte de Hal, mancare de pomana in Gara Centrala, lift cartier Justitie – cartier Marole, fete cu bikini albi in vitrina, decor restaurante pescaresti, terasa etaj 10, cosmeticale occitane, plimbari cu barca pe canale.

Belgienii in meta-taguri: prietenosi, petrecareti, calzi, dezinhibati, inimosi, haiosi.