Poate va intrebati cum o mai duc (daca e sa ma iau dupa 'avalansa' de comentarii!) la o saptamana de cand am calcat stramb (sic!) facand un spagat in plug, pentru care m-ar fi invidiat orice contorsionist.
Ei bine, nu se moare dintr-un ligament rupt (sper sa fie doar atat!); in plus, constat ca am devenit o mica profitoare...
1. Atatea vizite din partea rudelor nu am mai primit de cand m-am nascut, cred...
3. Blogul meu a fost resuscitat si acum geme de atatea articole...
4. Am timp cat vreau pentru sufletul meu.
5. Am ocazia sa aflu, inca o data, cui ii pasa de mine, ca prieten e cam mult spus (Am ajuns de mult la vorba lui Stefan Iordache, cum ca nu exista prieteni, ci doar momente de prietenie...).
Aici imi permit o mica filosofie: eu sunt cam pretentioasa la capitolul asta! Prietenia nu poate avea grade de intensitate, nu exista prieteni mai buni sau mai apropiati si mai putin prieteni. E mult mai simplu de atat: 'a friend in need is a friend indeed'. Asta e, de fapt, testul suprem, momentul adevarului! Cati dintre noi (am zis dintre noi, nu dintre voi!) suntem capabili sa punem nevoile altora mai presus de propriile noastre nevoi? E trist ca aflam in astfel de momente, dar e bine ca aflam, totusi...Ce nevoie avem de prieteni falsi, sunt doar un balast pe care-l caram dupa noi, mai rau chiar decat dusmanii, macar astia sunt pe fata!
Morala: bine ca nu e vara, ca nu locuiesc in Hawai, ca nu ma omor dupa shopping, ca nu sunt de neinlocuit, asa, in general...;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu