"Made in Romania"

Saptamana trecuta am raspuns unei invitatii la teatru si ma bucur din suflet ca n-am stat pe ganduri.
Este vorba de un spectacol de pantomima in regia lui Dan Puric, care se joaca la sala Rapsodia a teatrului de revista Constantin Tanase.
Imi place pantomima, caci mi se pare extraordinar sa fii in stare sa transmiti o stare, un gand, o idee doar prin gesturi, priviri sau semne. Iti trebuie o expresivitate si o inteligenta peste medie ca sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga, daramite sa se mai si emotioneze.
Spectacolul se vrea a fi o oglinda a societatii romanesti contemporane, in care accentul se pune pe automatismul gesturilor, al sentimentelor si al vietii noastre in general. Nu mai avem timp (si nici loc) sa traim: muncim, dormim, mancam, facem sex ca niste roboti, fara a observa ce se intampla cu adevarat in jurul nostru: nu avem timp sau nu ne pasa...
Aceste scene alterneaza cu gaguri care te duc cu gandul la filmul mut sau cu episoade celebre din istorie.
Ma opresc aici si va las si pe voi sa gustati farmecul acestei 'bijuterii' si, poate, sa cadeti pe ganduri...
P.S. Trupa este tanara si foarte, foarte talentata!

Poate va era dor...

sursa – „Fototeca online a comunismului românesc” Foto #F018
Astazi tovarasul Nicolae Ceausescu ar fi implinit 91 de ani..brr!!

Raiul din Caciulata

Week-end-ul trecut am dat o fuga pana la Calimanesti-Caciulata, ca sa ne relaxam si sa ne odihnim dupa o saptamana zbuciumata...Am infruntat cu stoicism ninsoarea cu fulgi mari si nabadaiosi care ne-a insotit o buna bucata de autostrada, aproape orbindu-l pe bietul Ursi, la gandul ca ne asteapta o camera calda si o noapte tihnita, vegheata de batranul si netulburatul Olt.
Pana la un punct, socoteala de-acasa s-a potrivit cu cea din targ, insa in toiul noptii ne-am trezit brusc ca linistea aproape dumnezeiasca si aerul pur s-au spart in mii de bucati, lasand locul unor acorduri inconfundabile de muzica house! Intamplarea face ca vis-a-vis de hotelul in care eram cazati sa se oploseasca o discoteca nesimtita, pe nume "Club Heaven".
Show-ul a durat pana la 6 dimineata, de parca ar fi venit sfarsitul lumii si toti pensionarii aflati la tratament se adunasera sa petreaca pentru ultima data...
Interesant este ca si anul trecut am patit la fel si nimeni nu pare sa fie deranjat de acesti baieti galagiosi care fac nota discordanta in acest peisaj realmente binecuvantat de Dumnezeu.
Cine a ajuns in aceste locuri si a calcat macar o data pragul Manastirii Turnu, a gustat painea plamadita de mainile calugarilor de la Manastirea Stanisoara, s-a plimbat pe aleile insulitei care adaposteste manastirea Ostrov sau a respirat aerul incarcat de istorie al Manastirii Cozia intelege ce vreau sa spun...
E pacat ca o zona atat de bogata spiritual si respirand atata frumusete sa fie intinata de niste zgomote care nu au nimic de-a face cu muzica.
Ma intreb cat castiga primaria din Calimanesti din aceasta afacere zic eu ilegala - judecand dupa volumul decibelilor care rasuna pe Valea Oltului intre 12 p.m. si 6 a.m.?

Prioritate de stanga-imprejur

Astazi mi-am recuperat in sfarsit permisul...dupa fix 2 luni de cand mi-a fost suspendat! Culmea ironiei este ca in scrisoarea primita de la politia din Prahova scrie ca mi "s-a aprobat reducerea termenului de suspendare la 30 de zile"!!!?? Pai numai de la data la care am luat examenul a trecut o luna...
Nu are rost sa va spun cata tevatura a fost pentru recuperarea acestui permis: 3 drumuri la Udriste (ce-i drept 1 data am picat examenul, iar a doua oara nu am avut dovada la mine), 1 drum la Brigada rutiera din George Cosbuc, unde se face cerere pentru restituirea permiselor retinute in provincie, si un alt drum la Udriste ca sa-mi ridic permisul. Plus o luna de asteptare intre data la care am luat examenul si data la care mi s-a restituit!
Da, dar m-am ales cu autograful sefului Politiei rutiere PH, cel care acum 4 ani m-a picat la examenul auto pentru...neacordare de prioritate! (Se pare ca domnul Tatuc a facut evaluarea corect, din moment ce permisul mi-a fost suspendat tot din acest motiv!)

Portul din inima capitalei

Am decis la inceput de an sa iesim mai mult din casa, caci devenisem foarte lenesi sau eram prea obositi in ultimul timp si obisnuiam sa ne petrecem duminica in casa, iar seara apucam doar sa ne plimbam o ora, doua, cat sa ne luam portia de praf...
Zis si facut: pe la pranz am pornit sa facem turul librariilor, in cautare de ceva hrana spirituala, iar dupa vreo 3 ore poposeam, manati de matele galagioase, in singurul port din inima Bucurestiului, mai precis 'The Harbour' din Piata Amzei, vis-a-vis de Teatrul Ion Creanga.
A fost ideea lui Ursi, care il testase deja cu colegii.
M-au impresionat inca de la intrare bunul gust si inspiratia designerului care s-a ocupat de amenajarea locului, care abunda in accesorii marinaresti: tablouri cu nave si expeditii, colaci de salvare, busole, fete de masa sub forma de harti vechi, conducte suspendate, ba chiar si un marinar scrutand orizontul!
Nici urma de kitsch, absolut totul recreeaza ingenios atmosfera unui port vechi, de pe la...1881! Pana si aparatele de AC, caloriferele si chiuveta de la toaleta sunt camuflate perfect in decor, fiind suflate cu o culoare ca de alama...
Meniul nu mi s-a parut sofisticat, nici nu am incercat cine stie ce combinatii 'periculoase', caci nu am vrut sa fiu dezamagita chiar de la prima vizita. Doar limonada a fost peste masura de dulce, de parca cineva ar fi golit tot borcanul de zahar in paharul meu...
Una peste alta, ne-am simtit excelent, 'echipajul' au fost prompt, mancarea gustoasa si indestulatoare, iar pretul, corect. Cu siguranta vom mai arunca ancora acolo in peregrinarile noastre prin Bucuresti...

P.S.Mie, personal, mi-a amintit de atmosfera din muzeul Vasa din Stockholm(un muzeu construit realmente in jurul unui vas care a zacut cateva sute de ani pe fundul marii, fiind apoi restaurat si oferit publicului).

La multi ani, S&T!

Astazi Scofala si Tandala implinesc 1 anisor de la lansarea in blogosfera...Cred ca le-a placut ideea si, oricat ar fi fost ei de lenesi, tot au 'produs' 54 de articole intr-un an intreg! Cred ca e cam putin totusi ;-(
Eu le urez multa inspiratie (ca talent au!), puzderie de vizitatori, mai multe click-uri pe reclame (ca sa le iasa si lor de o paine pe zi!) si, in general, sa le mearga bine!
Pun pariu ca acum asteapta cadouri de la voi!

De ce imi place iarna...

Poate pentru ca m-am nascut in ultima zi de iarna, pe vremea cand nu existau ierni fara zapada sau pentru ca e anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor, al patinajului sau al povestilor spuse la gura sobei...

Toate acestea imi aduc aminte de copilarie si de farmecul aparte al sarbatorilor de atunci, fie ele si din vremuri comuniste! Imi aduc aminte de forfota din casa, de bunici, de bradul din sufragerie caruia-i cantam ca sa nu se simta singur, de sanius, de bulgareala, de lipsa de griji si de prietenii de-atunci.
In primele zile ale lui Gerar am avut bucuria sa fac cateva plimbari: la Poiana Tudorului de langa Zarnesti, la Plaiu Foii, la biserica rupestra de la Sinca Veche si la Sambata de Sus. Cu niste bocanci caldurosi si impermeabili in picioare iti vine sa colinzi cat e ziua de lunga, sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum pe sub gheata, de sclipirea soarelui pe intinderile imaculate, de cusmele pufoase cuibarite pe cate un stalp sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonate in alb din sanul padurii.
Iubesc zapezile de demult dar si pe cele de azi deopotriva.

Revelion la Casa brazilor

Iata-ne si in 2009, sanatosi, voiosi si cu chef de povestit!

Am petrecut Revelionul alaturi de o gasca simpatica, cu care am facut cunostinta (partial) la fata locului, adica la Casa brazilor din Zarnesti...

De Zarnesti ma leaga amintiri frumoase, caci in urma cu cativa ani porneam de aici intr-o frumoasa si memorabila vacanta in Piatra Craiului...

Dar sa revenim la povestea noastra! Totul ar fi fost, deci, bine si frumos daca gazda ne-ar fi spus din capul locului ca 2 din cele 4 camere ale casei erau nedecomandate (prin urmare s-ar fi impus o reducere de pret, nu?), ca nu mai inchiriase niciodata toata casa si cu atat mai putin pe sezon de iarna, deci habar nu avea ca sufrageria era friguroasa (cum sa nu fie, cand cele 2 calorifere erau pe jumatate din lungimea ferestrelor), ca una din canapelele extensibile din camera nedecomandata era doar de decor, nicidecum pentru odihna, etc.
Factorul surpriza nu s-a oprit aici, caci pe 01.01. ne-am trezit ca nu aveam apa calda, caci termostatul centralei se stricase (deja!), iar pe 02.01. hop! o pana de curent pe la ora 21! Perspectiva unei seri petrecute romantic, la lumina lumanarilor, nu era deloc rea, dar cea a unei nopti fara caldura era horror! Gazda si-a facut aparitia panicata toata, ca si deunazi, dar electricianul chemat de ea nu era disponibil, asa ca am apelat la resurse interne: sotul gazdei (cu mainile afundate in tabloul de sigurante), Costi (cu indicatiile de regie) si eu (cu rugaciunile)!
Dupa ce si acest episod dureros a fost depasit cu bine (fara nici o victima colaterala!), a urmat unul si mai tragic, pe 03.01...
A venit si ziua plecarii si, implicit a platii...ei bine, 'doamna' ceruse 130 RON/persoana/noapte doar cazarea (retineti, cu 1 baie la 4 camere), caci daca am fi luat si masa ar fi costat 400 RON/camera/noapte! Mai ceva ca la un hotel de 3 stele de prin alte tari mai civilizate... Buuuuun! Dar 3 din cele 4 cupluri venisera pe 30.12, iar noi pe 31.12, prin urmare noi i-am platit 3 nopti. Pe gazda noastra, care venise cu galeria dupa ea (o vecina cu gura mare si mult tupeu) a apucat-o brusc mirarea, zicand ca ea s-a inteles altfel cu cel care a facut rezervarea. Deci pretul nu mai era acum pe persoana pe noapte ci era pe casa pe cele 4 nopti! Cum nu aveam de gand sa platim ceea ce nu consumasem, mai ales ca Vio, care facuse rezervarea ii spusese la telefon ca un cuplu va sta doar 3 nopti si ea nu obiectase atunci, m-am infipt in ea si in galeria ei tupeista (care sustinea ca in alte locuri se inchiriaza separat si bucataria), argumentand ca am fost in destule locuri civilizate, dar niciodata nu am platit decat pentru ce am consumat! 'Doamna' se vindecase intre timp de atacurile de panica si uitase ca suportasem deja 2 reparatii in 2 zile, plus ca Florina si Costi nu se putusera odihni in jaful de canapea (au primit in schimb o saltea de teleshopping care s-a dovedit a fi gaurita si trebuia umflata de 2 ori pe noapte!)
In cazul nostru a functionat solidaritatea de grup, caci fiecare a avut ceva de reprosat, iar cele 2 au lasat ciocul mic, preferand, cica, sa iasa in pierdere, decat sa plece clientii nemultumiti!
O 'pierdere' de 4000 RON in 4 zile si-ar dori fiecare dintre noi, cred....