ianuarie 05, 2009

De ce imi place iarna...

Poate pentru ca m-am nascut in ultima zi de iarna, pe vremea cand nu existau ierni fara zapada sau pentru ca e anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor, al patinajului sau al povestilor spuse la gura sobei...
Toate acestea imi aduc aminte de copilarie si de farmecul aparte al sarbatorilor de atunci, fie ele si din vremuri comuniste! Imi aduc aminte de forfota din casa, de bunici, de bradul din sufragerie caruia-i cantam ca sa nu se simta singur, de sanius, de bulgareala, de lipsa de griji si de prietenii de-atunci.
In primele zile ale lui Gerar am avut bucuria sa fac cateva plimbari: la Poiana Tudorului de langa Zarnesti, la Plaiu Foii, la biserica rupestra de la Sinca Veche si la Sambata de Sus. Cu niste bocanci caldurosi si impermeabili in picioare iti vine sa colinzi cat e ziua de lunga, sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum pe sub gheata, de sclipirea soarelui pe intinderile imaculate, de cusmele pufoase cuibarite pe cate un stalp sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonate in alb din sanul padurii.
Iubesc zapezile de demult dar si pe cele de azi deopotriva.

3 comentarii:

Anonim spunea...

1. si de mine nu-ti mai aduci aminteeee?
2. unde ai gasit bocancii aia, ca eu in prima zi de munca am inghetat cu dresuri 70 DEN + o pereche de bocancei imblanitzi (in firma!!!!, nu afara...)....?
3. zapezile de altadata, da!!!(tii minte anul in care s-a inchis scoala cateva zile pt. ca de seara pana dim. s-a depus mai bine de jumatate de m de zapada???) dar de zapezile de azi??? pt. astea tb. sa platesti daca vrei sa le mai vezi..... :-)))

Mărtutza spunea...

Ba da! Cand tricotai pulovere de lana netoarsa pe scaunelul verde, langa soba si ne uitam impreuna cu tata la patinaj in alb si negru...

Anonim spunea...

da...copilaria/adolescentza "real one"...printre altele de-aia ma bucur ca m-am "nimerit" sora ta :-)