In ultima vreme am fost tot pe drum. Cine citeste blogul lui Ursi si-a dat seama... Cine-l citeste pe al meu, de asemenea!
Acum urmeaza un test: cine a auzit de Muntii Latoritei?
Eu, una, habar n-aveam ca putin mai departe de Calimanesti, pe drumul spre Voineasa, la 18 km de Ciunget (unde se termina si asfaltul, de altfel) se afla lacul Petrimanu si o cabana: Tudor, administrata de domnul Nita, un cabanier in adevaratul sens al cuvantului. Asa, ca pe vremuri. Cand nu existau manele si atatia 'melomani' dornici sa interneze la balamuc toata fauna de pe vaile si muntii accesibili cu masina ...(cum am patit la cabana/hotelul Zanoaga). La Petrimanu s-a dat stingerea la ora 23 si nu ne-am mai trezit decat a doua zi in ciripit de pasarele...
Asadar, dupa un drum cu peripetii (caci Ursi, cu ochii la peisajul salbatic, a incalecat un ditamai pietroiul colturos, iar roata n-a mai apucat sa zica decat 'fissssssss'!), am ajuns in acest colt de rai chiar la vremea la care infloresc bujorii de munte, iar brandusele cu greu mai fac fata concurentei...
Lacul Petrimanu este punctul de plecare spre o serie de trasee: lacul Galbenu, Vidra, Obarsia Lotrului, lacul Calcescu, Pestera Polovragi, etc. Noi am hoinarit prin imprejurimi, am admirat un curcubeu suspendat deasupra barajului Galbenu, am facut si un traseu de creasta, ne-am intalnit cu un caine cu posterior de urs (am intrebat si ciobanul daca nu e corcit cu urs, dar ne-a asigurat ca 'nu sta, dom'le ursoaica la caine' - dar invers?!?), am mirosit bujorii infloriti, am trecut desculti o apa involburata si ne-am bronzat cu sosete si manecute!
Singurul inconvenient: marcajul este fie degradat, fie lipseste cu desavarsire, iar unele trasee erau inundate din pricina ca se daduse drumul barajului de la Vidra.
Am mancat si niste pastravi pescuiti aproape sub nasul nostru si o inghetata de casa cu topping de afine 100% naturale, proaspat culese din...congelator.
La cabana nu exista semnal, dar, daca se intampla sa va uitati buletinele acolo (cum am patit noi!), le puteti recupera din Bucuresti dupa aprox. 2 zile, de la sediul agentiei de turism Ola, patronata de fratele dlui Nita!!!!
(mai multe poze puteti gasi aici)
3 comentarii:
sor'to mai intra si tu pe www.alpinet.org si afli acolo despre toti muntii, inclusiv de ai Latoritei :-) ; frumoasa tura, aveti cateva poze super faine, dar peste toate ma bucur s-o revad pe Floricel, mai rumena de sanatate decat toti frumuseii de bujori - ceea ce-i foarte bineeee :-)
Apoi, apropos de bujori, de curand am aflat si eu ca frunzele de rhododendron (bujori de munte, smirdar) sunt extrem de periculoase (toxice)-desi din aceeasi familie cu afinul, merisorul de munte...asa ca sa nu va bata gandul de vre-un ceai!!!!
poopici de pe la "tara".
wink!
Ce sa fac, daca nu mi-a placut cartea...;-)
Cat despre Floricel, asa e: am reusit s-o 'imbujoram' in excursia asta!
Mersi de pontul cu frunzele! Nu ne-am gandit sa ne facem ceai de smirdar, caci e specie protejata; ne-am multumit sa-i mirosim. Apropos, am aflat ca au un miros foarte puternic si ca atunci cand infloresc cu totii nu se poate sta in zona din cauza parfumului ametitor, iar pamantul pare ca e in flacari, datorita culorii...
Iubesc oamenii iubitori de călătorii :D Bravo, la cât mai multe
Trimiteți un comentariu