Saptamana trecuta am raspuns unei invitatii la teatru si ma bucur din suflet ca n-am stat pe ganduri.
Este vorba de un spectacol de pantomima in regia lui Dan Puric, care se joaca la sala Rapsodia a teatrului de revista Constantin Tanase.
Imi place pantomima, caci mi se pare extraordinar sa fii in stare sa transmiti o stare, un gand, o idee doar prin gesturi, priviri sau semne. Iti trebuie o expresivitate si o inteligenta peste medie ca sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga, daramite sa se mai si emotioneze.
Spectacolul se vrea a fi o oglinda a societatii romanesti contemporane, in care accentul se pune pe automatismul gesturilor, al sentimentelor si al vietii noastre in general. Nu mai avem timp (si nici loc) sa traim: muncim, dormim, mancam, facem sex ca niste roboti, fara a observa ce se intampla cu adevarat in jurul nostru: nu avem timp sau nu ne pasa...
Aceste scene alterneaza cu gaguri care te duc cu gandul la filmul mut sau cu episoade celebre din istorie.
Ma opresc aici si va las si pe voi sa gustati farmecul acestei 'bijuterii' si, poate, sa cadeti pe ganduri...
P.S. Trupa este tanara si foarte, foarte talentata!
4 comentarii:
joaca si in aprilie cand venim noi? :)
Cred ca da. Spectacolul a fost lansat in octombrie 2008, deci ar trebui sa fie jucat cel putin o stagiune. Daca vrei, te tin la curent si-ti spun atunci, mai aproape.
Nu crezi ca omniprezentul argument al "lipsei de timp si stresului" este un paravan mult prea straveziu , dar pe care il acceptam cu o complicitate vinovata?
Poate, uneori, sa fie si asa...dar, din pacate, in general timpul nu mai are rabdare cu noi. Eu nu stiu cand am ajuns la 36 de ani, azi e luni si maine e duminica, nici nu apuc sa platesc o factura ca vine cea de luna viitoare, etc.
Am intrat intr-o valtoare care pare sa nu se opreasca niciodata. Numai concediul si salariul vin mai greu, in rest...
Trimiteți un comentariu