Straini in noapte

Am reusit in sfarsit sa vedem "Straini in noapte", cu Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia lui Radu Beligan. Nu ne-a fost recomandata, nu am citit recenzii, nu suntem fani Florin Piersic, dar titlul suna bine, iar o piesa cu 2 actori buni nu are nevoie de alta reclama, nu?
Cu siguranta, piesa merita vazuta! Nu ma voi apuca acum sa povestesc subiectul, va spun doar ca nimic din ce se petrece pe scena nu e ce pare a fi, ca e o poveste de viata cu mai mult de 2 personaje, caci intorsaturile de situatie sunt frecvante, iar cand te astepti mai putin Emilia dezbraca un rol si imbraca altul, cu o usurinta debordanta, de parca nu se poate hotari care i se potriveste mai bine...Florin Piersic, palavragiul care la televizor te ameteste cu vorbaria lui, e minunat pe scena: vorbeste atat cat trebuie si umple pur si simplul scena cu farmecul lui!
E o piesa de ras, de plans, de pus pe ganduri, de filosofat, de induiosat, de aplaudat frenetic si indelung.
Un singur sfat: nu va luati bilete in primul rand, caci scena Operei e foarte inalta si riscati sa le vedeti doar capetele...Incepand din randul 2, se vede bine, dar daca vreti sa le vedeti si pantofii, mai urcati un rand!

English a la francais

Ati incercat vreodata sa rostiti fraza:"I hope you find hapiness!" cu accent frantuzesc, adica cu h mut? Daca vi se pare complicat, incepeti sa exersati cu "hungry". Ar putea usor fi confundat cu "angry"...
Astept rezultatele: va asigur ca e super-distractiv. De fapt, e o replica auzita intr-un film si, daca-ar fi s-o incadram in context, scena e urmatoarea: 2 americance vin la Paris sa-l gaseasca pe iubitul uneia dintre ele. Cand coboara din taxi, soferul, amabil, le face urarea de mai sus...Ele raman stupefiate, fara replica, iar zambetul soferului devine rictus...

Mangaiati de soarele Laponiei

In Suedia, timpul are propriul sau ritm, iar oamenii nu

se grabesc niciodata...renii trec agale strada, autostrazile se intind cat vezi cu ochii, Hoga Kunst (High Coast) iti taie respiratia cu frumusetea ei, la Cercul Polar ziua e noapte si noaptea e zi.
Franturi dintr-o saptamana petrecuta in tara lui Nils Holgerson si a lui Pippi Sosetica, mancand kilometru dupa kilometru intr-o Kia cu cutie automata pe care Ursi a invatat sa o conduca in centrul

Stockholmului, fara sa incurce prea tare circulatia...
Primele 24 de ore au inceput in forta, printr-o calatorie cu taxiul, avionul, trenul, autocarul, vaporul. Le multumim Crengutei si lui Daniel pentru ocazia unica pe care ne-au oferit-o de a le fi alaturi intr-o zi atat de speciala pentru ei si le dorim o casnicie minunata si copii sanatosi si cuminti! Pentru noi a fost foarte relaxant sa revedem Stockholmul si sa-l redescoperim intr-o alta lumina...
Intorsi din croaziera in insulele Aland, am pornit hotarati sa ''cucerim'' Cercul Polar... Am strabatut Suedia de la sud la nord, manati de curiozitatea de a vedea cat mai multe, poate chiar si fiordurile norvegiene. Am experimentat cazarea la camping si intr-o casuta de pescar. Am intalnit mai multe avertizari de reni decat reni in carne si oase, dar pana la urma asteptarile ne-au fost rasplatite: trei reni, un ren, o turma de reni si inca trei reni! Arvidsjaur pare ca ''musteste'' de reni...
Mirosul padurilor suedeze este identic cu cel al padurilor de la noi, iar vegetatia de asemenea: am gasit zmeura, afine si...gratare amenajate, dotate cu lemne de foc, chiar si la popasurile de pe autostrada! Am facut mici excursii la cascada Vastana, apoi in parcul National Muddus si poate am fi vazut mai multe daca in ghidul nostru despre Suedia (editat de Aquila '93) nu ar fi existat atatea inadvertente sau greseli de traducere (de pilda, cascada Stora Sjofallet se afla la 92 km de Porjus, nu la 6 km!)...
Am avut parte de o vreme superba, mai ales in Laponia, dupa ce am trecut linia Cercului Polar. Am fost dezamagiti ca nu am intalnit tabere de laponi, ci doar niste casute candva locuite de ei, la muzeu...Am citit ca in luna februarie, la Jokkmokk se organizeaza o ''piata de iarna'', unde se vand produse artizanale saami, au loc curse de reni, se canta muzica traditionala etc.
Noi am ajuns pana la Gallivare in 3 zile, cu opriri pentru vizitat si poze, apoi am facut tot drumul inapoi intr-o zi! Cam obositor la intoarcere, in plus am pierdut mult timp cautand cazari, caci pana si campingurile se inchid pe la ora 21!
Aventura noastra suedeza s-a incheiat palpitant, caci am fost la un pas de a pierde avionul cautand locul de returnare a masinii prin preajma aeroportului Arlanda! Totul s-a rezolvat luand un taxi care, pentru suma modica de 15 euro pentru 3 km, ne-a depus la "Plecari", asigurandu-ne ca-l vom prinde...
Am petrecut apoi o frumoasa dupa-amiaza de duminica la Praga, in timpul escalei de 7 ore, delectandu-ne cu atmosfera de poveste si savurand mancare traditionala ceha, un strudel absolut delicios si vreo 4 beri - pana si chelnerul le-a pierdut sirul, asa ca am platit doar 3!
Dupa ''dezastrul'' finaciar din Suedia, Cehia ni s-a parut incredibil de ieftina, asa ca am profitat la maximum!
Urmeaza inca 2 saptamani de relas, alte drumuri si alte povestiri...

Cabana Tudor. Petrimanu

In ultima vreme am fost tot pe drum. Cine citeste blogul lui Ursi si-a dat seama... Cine-l citeste pe al meu, de asemenea!

Acum urmeaza un test: cine a auzit de Muntii Latoritei?

Eu, una, habar n-aveam ca putin mai departe de Calimanesti, pe drumul spre Voineasa, la 18 km de Ciunget (unde se termina si asfaltul, de altfel) se afla lacul Petrimanu si o cabana: Tudor, administrata de domnul Nita, un cabanier in adevaratul sens al cuvantului. Asa, ca pe vremuri. Cand nu existau manele si atatia 'melomani' dornici sa interneze la balamuc toata fauna de pe vaile si muntii accesibili cu masina ...(cum am patit la cabana/hotelul Zanoaga). La Petrimanu s-a dat stingerea la ora 23 si nu ne-am mai trezit decat a doua zi in ciripit de pasarele...

Asadar, dupa un drum cu peripetii (caci Ursi, cu ochii la peisajul salbatic, a incalecat un ditamai pietroiul colturos, iar roata n-a mai apucat sa zica decat 'fissssssss'!), am ajuns in acest colt de rai chiar la vremea la care infloresc bujorii de munte, iar brandusele cu greu mai fac fata concurentei...

Lacul Petrimanu este punctul de plecare spre o serie de trasee: lacul Galbenu, Vidra, Obarsia Lotrului, lacul Calcescu, Pestera Polovragi, etc. Noi am hoinarit prin imprejurimi, am admirat un curcubeu suspendat deasupra barajului Galbenu, am facut si un traseu de creasta, ne-am intalnit cu un caine cu posterior de urs (am intrebat si ciobanul daca nu e corcit cu urs, dar ne-a asigurat ca 'nu sta, dom'le ursoaica la caine' - dar invers?!?), am mirosit bujorii infloriti, am trecut desculti o apa involburata si ne-am bronzat cu sosete si manecute!

Singurul inconvenient: marcajul este fie degradat, fie lipseste cu desavarsire, iar unele trasee erau inundate din pricina ca se daduse drumul barajului de la Vidra.

Am mancat si niste pastravi pescuiti aproape sub nasul nostru si o inghetata de casa cu topping de afine 100% naturale, proaspat culese din...congelator.

La cabana nu exista semnal, dar, daca se intampla sa va uitati buletinele acolo (cum am patit noi!), le puteti recupera din Bucuresti dupa aprox. 2 zile, de la sediul agentiei de turism Ola, patronata de fratele dlui Nita!!!!

(mai multe poze puteti gasi aici)

Martie din Post

Ehe, a trecut ceva timp de cand n-am mai scris si multe s-au intamplat...
Am sarbatorit zilele Martisorului (sic!) undeva, langa Bran (mai precis la Sohodol), intr-o pensiune gasita pe net in ultimul moment, dar care s-a dovedit a fi peste asteptarile noastre (care erau mari!); am vizitat Cetatea Rasnovului care arata foarte bine infofolita in mantia alba, dar am inteles ca arata si mai bine vara, cand e animata de tot felul de spectacole; am consumat 2 bucati teatru absurd de Ionescu; am ajuns, in premiera pentru mine, la Opera, unde 'serveau' "Carmen", de Bizet. Frumos, da' cam lung pentru prima data...In plus, solista parea ca nu-si facuse incalzirea, caci abia prin actul III si-a dat drumul la voce, pana atunci a cantat numai pentru ea! Si am racit a 4-a oara in iarna asta, captusindu-ma cu o tuse care nu vrea sa se desparta de mine cu nici un chip.
Apropos, mai cunoasteti alte leacuri de tuse in afara de : Bromhexin, Stodal, ACC 200, Plantusin (cu pin si cu patlagina), Humex, Trei frati patati si saculet cu sare calda pe piept? In rest, toate bune!

Un film de OSCAR?!

Am avut curiozitatea sa vad unul din filmele premiate recent cu Oscar: "Slumdog Millionaire", povestea unui copil sarman care ajunge miliardar gratie unui concurs de cultura generala binecunoscut la care stie toate raspunsurile nu chiar intamplator. Omul avea o "cultura de viata" demna de... Bollywood! Istorioara e siropoasa si previzibila si, bineinteles, cu happy-end...Pentru noi, romanii, e doar o poveste cu tigani, pe alocuri haioasa, pe alocuri induiosatoare, dar departe de a merita vreun premiu. Pe mine m-a dezamagit profund telenovela asta indiana cu morala americana...

Deja ...fou

S-a intamplat intr-o sambata seara, acum vreo 2 saptamani. Incercam sa gasesc ceva interesant de vazut la televizor si, in lipsa de altceva, m-am oprit la un film cu Harrison Ford in rol de politist. Culmea e ca vazusem filmul la cinema cu cativa ani in urma, dar nu-mi mai aminteam mare lucru.

M-am uitat la film vreo jumatate de ora, pana cand HF afla ca sotia sa - proaspat decedata intr-un accident de avion - il insela, cand...hop, publicitate! Am luat telecomanda, am facut un scurt zapping si m-am intors la filmul cu Harrison Ford in rol de politist. Actiunea se precipita, suspectul e dat in vileag, urmarit, prins, are loc bataia din final, din care HF iese cu nasul plin de sange iar negrul, cazut de pe la etajul 100 direct intr-un tomberon, moare. Dupa care urmeaza genericul...
Mai sa fie, parca ceva nu se potrivea! Nici ca fir logic, dar nici cu amintirile mele vagi din filmul vazut la cinema. Pana la urma ma resemnez, iau telecomanda si trec din nou la zapping, cand...stupoare! Pe un alt canal, peste cine dau? HF juca linistit rolul sau de politist, de parca nimic nu s-ar fi intamplat...
V-ati prins, nu? Antena 1 si Pro TV difuzau in aceeasi zi, la aceeasi ora de maxima audienta, 2 filme cu Harrison Ford in rol principal, mai precis: politist! Asa ca nu e de mirare ca m-am 'ratacit'...
Asta arata:
1. cat de 'bun' e Harrison Ford si ce usor poate face trecerea de la un film la altul fara ca cineva sa observe;
2. ce complexe sunt filmele politiste americane;
3. ce lupta apriga se da intre Antena 1 si Pro TV pentru audienta;
4. ce spirit de observatie am eu!