Am reusit in sfarsit sa vedem "Straini in noapte", cu Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia lui Radu Beligan. Nu ne-a fost recomandata, nu am citit recenzii, nu suntem fani Florin Piersic, dar titlul suna bine, iar o piesa cu 2 actori buni nu are nevoie de alta reclama, nu?
Cu siguranta, piesa merita vazuta! Nu ma voi apuca acum sa povestesc subiectul, va spun doar ca nimic din ce se petrece pe scena nu e ce pare a fi, ca e o poveste de viata cu mai mult de 2 personaje, caci intorsaturile de situatie sunt frecvante, iar cand te astepti mai putin Emilia dezbraca un rol si imbraca altul, cu o usurinta debordanta, de parca nu se poate hotari care i se potriveste mai bine...Florin Piersic, palavragiul care la televizor te ameteste cu vorbaria lui, e minunat pe scena: vorbeste atat cat trebuie si umple pur si simplul scena cu farmecul lui!
E o piesa de ras, de plans, de pus pe ganduri, de filosofat, de induiosat, de aplaudat frenetic si indelung.
Un singur sfat: nu va luati bilete in primul rand, caci scena Operei e foarte inalta si riscati sa le vedeti doar capetele...Incepand din randul 2, se vede bine, dar daca vreti sa le vedeti si pantofii, mai urcati un rand!
Pe 13 decembrie 1983, lui Nichita Stanescu ii expira "dreptul la timp" si pleca intr-o alta dimensiune (tunelul oranj?) repetand: "Respir...respir..."
