Pe 13 decembrie 1983, lui Nichita Stanescu ii expira "dreptul la timp" si pleca intr-o alta dimensiune (tunelul oranj?) repetand: "Respir...respir..."Oare daca ar fi fost sa aleaga o amintire draga din tumultoasa-i viata, care sa il insoteasca pretutindeni in calatoria sa, la ce s-ar fi oprit: o dragoste, un tete a tete cu plopul Gica, o intalnire cu prietenii sai dragi, o elegie din cele 11?
Drum bun, Nichita, nu vei fi uitat!
Drum bun, Nichita, nu vei fi uitat!
Un comentariu:
Asta este a propos de filmul de aici - Wandafuru raifu - 7.8/10 la imdb.com.
Daca va intereseaza, just ask.
Merita vazut, probabil si prin perspectiva versurilor din Gand 6:
"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?..."
Trimiteți un comentariu