Cultura gratarului la romani

Ieri am fugit de canicula pe Valea Doftanei, mai sus de barajul Paltinul, langa Campina. Ziua se anunta o reusita, in sensul ca am plecat devreme din Bucuresti, nu era aglomeratie, YHA (masina noastra, pentru necunoscatori!) mergea (sic!), foamea de clorofila era mare...

Dupa ce am traversat Campina in sus si apoi in jos, am nimerit, in fine drumul, facand o bucla pe la 'Fantana cu ciresi', un loc de agrement al campinenilor, de fapt, o paduriceo-poienita amenajata ca la carte, cu masute de lemn, leagane pentru copii, un loc dragut si civilizat. Ce am remarcat: desi era destula lume, cu gratarele de rigoare, nu era fir de manea, sau alte muzichii, ba se auzea clar ciripitul pasarelelor si 2 veverite jucause isi imbunatateau recordul la catarat in copacii dimprejur.

Am facut un popas aici si am plecat spre 'obiectivul' nostru. Obiectivul ar fi fost frumos, daca n-ar fi fost duminica, Romania, minoritatea roma n-ar fi plecat niciodata din India si americanii n-ar fi inventat barbecue-ul!

Ca sa va faceti o idee, toti pomii stufosi erau 'ocupati', lumea pescuia si facea baie in lac, desi, teoretic, acest lucru nu era permis, toate poienile fumegau si miroseau a...gratar, iar in surdina (aici am avut noroc!) se auzea o populara!

Si noi, amatorii, care venisem sa mirosim iarba si sa ascultam ciripit de pasarele, inarmati cu 3 sandvisuri si o sticla cu apa! Parca nimerisem in alt film si sfidam 'civilizatia' locului cu 2 izoprene si un ziar.

Apropos de civilizatie, dupa un timp, vecinii nostri de pajiste, niste grataristi profesionisti dotati cu corturi, gratar, navete de bere, pana si o torta artizanala, ne-au facut un pustiu de bine si au plecat... Au lasat in urma doar o movila de cenusa fumeganda, in varful careia tronau niste paine arsa, un ambalaj de tigari, niste cutii de bere stalcite, etc. , o naveta de bere rupta, niste slapi infipti intr-un copac, plus niste pulpe de pui si carnati la gratar desertati la marginea unui tufis si pajistea distrusa in vreo 5 locuri.

Concluzie: acolo unde ajung masinile sigur a patruns si 'civilizatia'. Unde sunt vremurile de altadata cand mergeam cu cortul prin Retezat si caram gunoiul dupa noi pe munte pana la primul ''tomberon"? Mi se pare mie sau uitam sa ne mai educam copiii asa cum am fost noi educati?

P.S. Tot incerc sa-mi conving sotul care vrea sa emigreze ca Romania e 'acasa' lui si e o tara binecuvantata...Inca vreo cateva iesiri la iarba verde si voi ramane fara argumente.

Epopeea celor 51 de zile

Am numarat azi 51 de zile de cand am scris ultimul articol...Intre timp am sarbatorit si eu, ca tot romanul, Floriile, Sf. Gheorghe, Pastele, Armindeniul, Sf. Constantin si Elena, Ziua Copilului, 1 an de casnicie, Inaltarea etc.
A fost simplu sa fac o pauza de blogging, cand am intrat in concediu, dar mai greu a fost sa ma reapuc de scris, caci nu mai gaseam momentul potrivit. Stiti, e ca si cu scara rulanta, mai lasi sa treaca o treapta si inca una si pana la urma te impinge cineva din spate si te urci pe una, la intamplare...
E adevarat ca am primit indemnuri, incurajari, rugaminti si amenintari (sic!) de la cititorii mei, care mi-au reprosat ca i-am lasat balta, dar lenea a fost mai puternica!
Ei bine, gata, domnia lenii a luat sfarsit, asa ca pregatiti-va pentru noi aventuri cu Scofala si Tandala, caci vara abia incepe si dar'ar Domnul sa fie una mai racoroasa, ca sa iesim in oras de voie, nu de nevoie! Apropos, anul trecut in iulie am vizitat Palatul Mogosoaia nu pentru ca ne apucase setea de cultura, ci pentru ca acolo era...racoare! Cred ca as fi vizitat si penitenciarul Jilava daca nu plecam mai repede in concediu...
M-am intors, deci, in blogosfera si sper sa aveti curiozitatea sa ma vizitati din nou...

P.S. Acum sa vad cui i-a fost dor de mine!

Back in business!

Pe-asta am recuperat-o din Schite:

"Ehe...a trecut ceva timp de cand n-am mai scris! Nu-i asa ca v-am lipsit? Si voi mie...

S-au intamplat multe intre timp...am avut 2 saptamani de concediu absolut minunate, am petrecut crestineste sarbatoarea sfanta a Invierii Domnului, apoi am lenevit in minivacanta de 1 Mai...iata cate subiecte am pierdut si cat timp pentru mine am castigat! Hai sa va povestesc si voua cate ceva, nu de alta dar desi contorul meu s-a invartit constiincios si a inregistrat vizitatorii, acestia au venit, dar nu au zabovit mai mult de 1 minut pe blog :-( ceea ce m-a pus serios pe ganduri! Asa ca...

Irlanda m-a intampinat toata verde, mirosind senzational a flori de primavara si a albastru intens de la un cer prea apropiat de pamant..;-) Nu stiu, poate ca senzatia asta o ai intotdeauna la latitudini mai mari. Un Dublin cu porumbei, poduri si pub-uri; cu soferi romani de autobuz, cu parcuri explodand in mii de flori si culori, de care cineva chiar are grija (a propos: se inchid seara - '20 minutes before dark' :). Whiskey si oi si muzica irlandeza. Nu sunt ei niste maestri ai artelor sau posesori ai unor mari muzee - precum Prado al Madridului sau Louvre al Parisului -, dar natura lor simpla si sincera poate fi incantatoare. Nu lipsesc totusi caracteristicile unui stat din Europa Occidentala - sosele impecabile, retele de transport fara (prea mari :-) intarzieri si ...

Trebuie sa va povestesc si despre restaurantele de diferite natii pe care le-am incercat: japonez, indian, irlandez /marocan...si neaparat despre Market Bar."

Escala

Proaspat aterizati de pe meleaguri irlandeze, cu bagajele pe hol, inca nedesfacute, dar gata de o noua calatorie, (ca mai am concediu!) nu va voi spune decat atat: Irlanda e foarte verde, Dublinul e mic si nu are cine stie ce atractii culturale, in afara pub-urilor ;-), Atlanticul e impunator pentru cineva obisnuit doar cu marea, vremea e extrem de capricioasa, lumea e, in general, relaxata...

Mi-au placut: campurile verzi cu mielusei, stancile care se prabusesc in mare la Dun Aengus, atmosfera din pub-uri si de pe strazi seara (in special Temple Bar), muzica traditionala, gradina zoo din parcul Phoenix (lemurii sunt bestiali!), lebedele din Galway, mancarea de la Market Bar (Dublin), focile de pe insula Aran, muzeul scriitorilor din Dublin, degustarea de whiskey de la Jameson Distillery, tocanita irlandeza.
Ma grabesc sa plec, dar va promit o relatare pe larg a peripetiilor irlandeze...

P.S. La multi ani, Omuleaso!

Ziua Nebunilor

"Oamenii se pacalesc. Pacaleala e buna. Ca si carnavalul, ea exploateaza forta dezordinii, a lucrurilor facute pe dos." (Irina Nicolau, "Ghidul sarbatorilor romanesti")
Cred ca felul in care arata Bucurestiul azi e cea mai buna pacaleala din ultimii ani...CURAT! De vreo saptamana incoace, pe bulevardul Cantemir (probabil si pe altele) niste omuleti colorati periaza strazile, planteaza gazon pe peluze, uda iarba in fiecare zi, lustruiesc si smotruiesc de zor! Ba, au mai plombat si niste gropite care schimonoseau fata asfaltului in urma lucrarilor de amenajare a parcarilor incepute in noiembrie si neterminate nici pana azi.
Mai mult, cica schelele de pe Arcul de Triumf, montate anul trecut in vederea renovarii monumentului, au fost rapid demontate acum cateva zile, ca nu dadeau bine in ochii musafirilor de rang inalt...mai ales ca lucrarea nu demarase inca!
Asadar, bucurati-va de aceasta pacaleala, sau minune, cum vreti sa-i spuneti, caci nu va mai dura decat 3 zile (2, 3, 4)!
Stiti ce e mai trist? Ce nu a reusit primaria in 18 ani, a reusit NATO intr-o saptamana...Dar'ar Domnul sa mai vina NATO in vizita pe la noi!

Vitezomana lu' peste

Mai deunazi am primit prin posta o instiintare care ne 'soma' politicos sa dezvaluim numele contravenientului care a condus masina depasind viteza legala in frumoasa si interminabila localitate Ciolpani, situata pe DN1, in luna noiembrie. In urma brainstormingului realizat in familie, a rezultat ca eu eram vinovata, caci, dupa toate probabilitatile, eram singura in masina! Sotul meu a refuzat sa fie cavaler si sa incaseze el pedeapsa, dovedind grave deficiente la capitolul 'spirit de solidaritate'...;-(
Totusi, a fost dragut si s-a oferit sa-mi faca un cont la Ghiseul de plati virtuale, ca sa ma scuteasca de drumuri! Credeati ca povestea se termina aici? Sunteti naivi, dragii mei, caci traim in Romania...ei bine, la Ghiseul Virtual se pot achita doar amenzile primite in Bucuresti! Resemnata, ma duc a doua zi sa platesc la CEC, ca sa beneficiez de reducerea amenzii. Bucuroasa, ii inmanez sotului meu chitanta sa o trimita prin fax, ca deh, asa cereau instructiunile...Dupa 2 zile de chinuit faxul si dat telefoane la politia din Ciolpani, ca sa aflam de ce suna mereu ocupat, o doamna amabila ne lamureste ca ala e singurul numar de fax pentru toti care iau amenzi pe DN1, de-aia e mereu ocupat, dar sa insistam!?!?
Apropos, cu cat credeti ca depasisem viteza legala? Cu 12 km la ora...;-(

Buna dimineata, Bucuresti!

Dimineata, pe la ora 7, avand ceva treaba prin oras, m-am pomenit dintr-o data ca descopar o alta fata a Bucurestiului. Masinile motaiau cuminti in parcari, semn ca oamenii nu se trezisera inca, pomii incepeau sa-si arate, din ce in ce mai curajosi, podoaba florala, ici, colo cate un caine amusina gazonul proaspat plantat de primarie, strazile erau pustii si aerul ceva mai curat (bine, nu chiar ca la Sinaia...)
Pentru prima data dupa mult timp m-am simtit confortabil in orasul meu! Am inspirat, precauta, o gura de aer si...minune mare: nu m-am sufocat! Mai, voi intelegeti ce zic? Era liniste si pace in Bucuresti, se auzeau pasarile ciripind!!!! Mai ramanea sa vad un iepure traversand strada si as fi jurat ca sunt la Stockholm ;-)
Pana la urma merita sa te trezesti sambata la 6 dimineata ca sa te bucuri de o ora, doua de normalitate, caci malaxorul odata pornit, nu se opreste pana tarziu, in noapte.