Pe urmele catarilor

Ne-am intors de la Toulouse mai bogati, mai iluminati, absolut fermecati...de pacea care domnea in orasul de caramida rosie strabatut de raul Garonne si Canal du Midi, de albul incredibil al primei ninsori a Pirineilor de Mijloc, de povestile cu catari, languedoc si trouveri, de prietenia autentica, de gesturile simple dar atat de profunde, de Marea Mediterana atat de calda si neastimparata chiar si in noiembrie, de gustul cidrului brut Loic , de aerul medieval al cetatii Carcassonne...
Sudul Frantei musteste de istorie, la tot pasul gasesti castele medievale cocotate pe buza muntelui ca Meteorele grecesti, podgorii cu vinurile aferente, catedrale gotice in forma de palmier, mori de vant, ba pana si sanii trase de caini ca in Alaska...
Si, daca mai gasesti si un prieten care sa-ti dedice din timpul sau, cu care sa imparti tuica romaneasca sau vinul frantuzesc, atunci inseamna ca ai mai petrecut un concediu perfect intr-un loc vraiment inoubliable...

Quoi dire encore?! Ah, Patrick Bruel, ma faiblesse, peut-être?

@Later edit:

Carcassonne 11 nov 08 (poze 1)