Marea in luna lui Marte

Dupa cum ati aflat, duminica am fost la mare. A devenit asa, un fel de traditie de familie, sa admiram marea cand e ea mai frumoasa, adica fara turisti, gunoaie si manele. Prin martie e tocmai bine, poate si in aprilie, in mai deja e tarziu! A fost o zi frumoasa, nu prea insorita, dar suficient de calda. Pana si apa era acceptabila pentru o baie, dar nu se facea sa deranjam o mare atat de limpede si fericita cu mofturile noastre de oameni.
Ne-am plimbat pe malul marii pana dincolo de hotelul REX, alaturi de indragostiti inlantuiti, caini zburdalnici si copii, am incercat sa ne imaginam cum arata pontonul din dreptul cazinoului din Mamaia acum 50 de ani, cand toboganele de piatra erau functionale, iar lumea avea acces la el pe o scara decenta, nu pe una subreda de lemn, improvizata de cineva...Am mai admirat locurile de parcare trasate pe piatra cubica unde in anii trecuti aveau acces doar pietonii si bicicletele, buticurile si telegondola adormite, ne-am intalnit si cu gargarita de anul trecut, cu deosebirea ca atunci parea mai vie ;-), am cautat in zadar o toaleta, fie si cu bani, ne-am intrebat cum o fi sa te gadile soarele pe la gene dimineata in cele 2 vile cochete din Mamaia cu iz arhaic...
Numai pescarusii pareau bucurosi de oaspeti si ne-au delectat cu baletul lor aerian! Am plecat seara tarziu, dupa ce ne-am clatit plamanii cu aerosoli de primavara, ratacind pe la Topalu si Capidava, caci la Bucuresti se poate ajunge pe oriunde, chiar si pe A2 daca te-ai nascut in Constanta sau ai memoria localitatilor prin care ai trecut la venire...