A nins peste Bucureşti ca-n poveşti...zăpadă binecuvântată de care ne va fi cu siguranţă dor la vară, când ne vom topi pe asfalt...
A nins ca-n copilărie, cu fulgi albi, enormi, de parcă Dumnezeu şi-a amintit în sfârşit de noi şi, într-un acces de generozitate, a dezvelit cerul de pătura de zăpadă învelind pământul cu ea...
Dar omul tot nu a fost mulţumit...
Omul modern, exponentul societăţii de consum, îşi stoarce creierii să găsească soluţii de a scăpa de zăpadă, ca de o mare pacoste.
Abundenţa zăpezii nu mai bucură pe nimeni azi, ba, din contră, generează o sumedenie de probleme: deszăpezirea capitalei ne-ar costa 100 de milioane de euroi, deci vreo 40 de euroi de căciulă, zic autorităţile încruntate.
Am văzut deunăzi o ştire la TV despre cetăţenii germani care au renunţat la maşini din cauza stratului de polei de pe carosabil. Oamenii intervievaţi declarau foarte senini (oare pe cei nervoşi îi scoseseră la montaj?) că nu e nici o problemă, pot merge şi pe jos.
Aş vrea să văd şi eu nişte cetăţeni români posesori de jeep care merg cu metroul la serviciu...
Prin urmare, vă întreb: câţi dintre voi mai ştiu să se bucure de zăpadă şi câţi oameni de zăpadă aţi văzut prin Bucureşti săptămâna asta, de când a nins?
Eu n-am văzut nici unul, dar poate că nici ei nu mai circulă pe jos...
A nins ca-n copilărie, cu fulgi albi, enormi, de parcă Dumnezeu şi-a amintit în sfârşit de noi şi, într-un acces de generozitate, a dezvelit cerul de pătura de zăpadă învelind pământul cu ea...
Dar omul tot nu a fost mulţumit...
Omul modern, exponentul societăţii de consum, îşi stoarce creierii să găsească soluţii de a scăpa de zăpadă, ca de o mare pacoste.
Abundenţa zăpezii nu mai bucură pe nimeni azi, ba, din contră, generează o sumedenie de probleme: deszăpezirea capitalei ne-ar costa 100 de milioane de euroi, deci vreo 40 de euroi de căciulă, zic autorităţile încruntate.
Am văzut deunăzi o ştire la TV despre cetăţenii germani care au renunţat la maşini din cauza stratului de polei de pe carosabil. Oamenii intervievaţi declarau foarte senini (oare pe cei nervoşi îi scoseseră la montaj?) că nu e nici o problemă, pot merge şi pe jos.
Aş vrea să văd şi eu nişte cetăţeni români posesori de jeep care merg cu metroul la serviciu...
Prin urmare, vă întreb: câţi dintre voi mai ştiu să se bucure de zăpadă şi câţi oameni de zăpadă aţi văzut prin Bucureşti săptămâna asta, de când a nins?
Eu n-am văzut nici unul, dar poate că nici ei nu mai circulă pe jos...
5 comentarii:
Deci,
1. titlu: superb (numai o literata ca tine putea sa se exprime asa poetic).
2. subiect: romantic (numai o pestiuta sentimentala ca tine putea...)
3. comparatie: inutila. Suntem la ani lumina de civilizatie, demnitate, solidaritate, umanitate. Noi cetatenii (adica ei minoritarii) ne vindem si/sau ne sodomizam copiii si tu te intrebi cind o sa renuntam la gipane? HA!
Du-te la Muzeul Antipa si vezi cite milioane de ani au trecut de cind Cro Magnon (care umbla cu bita in mina) a ajuns sa invete sa se catere in gipan (si sa umble cu pistolu' in buzunar). Dup'aia mai vorbim.
Neandertala (care nu e Cro-Magnon ca nimeni...)
Cine mai are timp de zapada (si imaculata), cind sunt atitea cozi 'de facut', atitea minastiri 'de facut', atitea meciuri de vazut, atitea parbrize de spalat, atitea toksouri de injurat, atitea procese de intentat, atitea metrouri de asteptat, atitia americani de venit, atitia bani de cistigat la Loto (din Spania, nu de la noi). Ce, tu esti dintr-alea care merg la munte (echipate adecvat) si savureaza puritatea zapezii, prospetimea naturii, frumusetile Patriei? Esti venita de pe Venus?
Naa&Taa
Ne-am uitat, dar sper ca inca nu ne-am pierdut sensibilitatea si bucuria de a trai. Poate cand ne vom aduce aminte de ele, nu vom mai avea de ce sa ne bucuram. Acum, cat mai este inca zapada, iesiti, oameni buni, la o bulgareala, daca nu aveti morcovi sa faceti nasul unui om de zapada!
cineva care se mai bucura cand ninge si nu se gandeste la mocirla care va urma
stii ce a raspuns Nichita Stanescu cand a fost intrebat:" Maestre, cum va vine inspiratia?"??
cat se poate de simplu si de omeneste: "nu stiu cum imi vine, dar daca in clipa aia nu pun mana pe ceva sa scriu, simt ca mi se umple capul de cucuie...."
draga peshtiutza din tagma marelui nostru ploiestean, nu uita pe langa cheia de la casa si multiplele carduri de felurite neamuri - specifice erei "e" - sa ai in geanta in loc de pastile, hartie si condei, pentru ca altfel ma tem pentru cucuiele "lu' 'mneatale"...
Jumatatea celei de-a doua fraze este "no comments", adica asa cum zicea nenea Nichita "si necuvintele au cuvintele lor..."
cred ca am uitat sa si respir citind...
MESERIASA....
BRAVOOO!!!!
Cristina-Williamsburg, VIRGINIA
Talent să zicem că am, dar titlul nu-mi aparţine! L-am 'împrumutat' de la tatăl 'Cireşarilor', dl. Constantin Chiriţă. Vă mai amintiţi volumul IV?
'Ciresarii' e una din cărţile mele de suflet, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Aş reciti-o şi azi cu drag, dar, din păcate, nu mai am vârsta 'Cireşarilor'...
Trimiteți un comentariu