Nu ridicati piatra, ca nu e o eroare de traducere. Patinajul european de anul acesta a fost mai degraba unul cu figuri, decat unul artistic.
M-a fascinat dintotdeauna patinajul artistic. Din copilarie, din serile geroase cand sor-mea tricota pulovere de lana netoarsa pe scaunelul verde, in fata sobei de teracota, iar pe langa ea ne aciuam si eu cu tata ca sa urmarim spectacolul ghetii la singurul televizor alb-negru din casa. Mama era de obicei la serviciu, la spital. Cineva trebuia sa mai si munceasca...
Patinajul era pentru mine o bucurie, o pata de culoare in cenusiul comunist. Unul din rarele spectacole bune difuzate in perioada aceea la televizor. Katarina Witt, Jane Torvill si Christopher Dean, Elvis Stojko, Surya Bonaly, Isabelle si Paul Duchesnay, sunt cateva nume care-mi vin in minte instantaneu, leganate de amintirile copilariei.
Urmaresc si acum cu aceeasi placere patinajul. Dar ce am vazut anul acesta la Europene a fost o mare dezamagire. Am auzit de prea multe ori in comentariile de la TV: nu e in forma sa maxima, are emotii, presiunea e prea mare, i-a fost frica sa incerce nu stiu ce figura, azi nu i-a reusit nu stiu ce saritura. Nenumaratele scuze si cazaturi au coborat stacheta pana la nivelul ghetii...
Sigur, eu vorbesc de pe margine si poate voi fi acuzata ca ii judec prea aspru. Dar dupa ce il vezi pe Plushenko evoluand ani la rand fara greseala iti dai seama ca perfectiunea exista, ca un campion trebuie si poate sa se mobilizeze in cele 4 minute ca sa obtina un aur curat, fara ezitari, fara ratari si fara greseala. Doar pentru asta munceste un an intreg: pentru cateva minute de stralucire!
De cand a cucerit Plushenko primul titlu n-am avut niciodata emotii la aterizarile lui. Campionii adevarati n-au nici o scuza. Campionii nu-si pot permite zile proaste. Nu inteleg cum poti fi campion european intr-un an, in anul urmator sa ajungi pe locul 4, apoi pe 14, pe 9 si din nou pe 4. Hai sa fim seriosi, Julia Sebestyen a devenit campioana din intamplare. Daca stapanesti tehnica, cum sa-ti fie frica sa incerci o saritura in concurs? Pai atunci de ce o mai repeti la antrenament?!
Il iubesc pe Stephane Lambiel pentru piruetele lui spectaculoase, imi place Carolina Kostner pentru viteza si combinatiile sale de triple, imi place si Joubert in zilele lui bune, cand ii ies cvadruplele. Toti trei au stofa de campion, dar le lipseste acea siguranta, acea usurinta de a sari, de a ateriza, de a se roti, pe care am vazut-o la Plushenko.
Plushenko se mula perfect pe gheata, cu o eleganta si o tehnica desavarsita al caror secret parca numai el il aflase...La el granita dintre sport si balet se estompa pe nesimtite...
Sunt o mare iubitoare de patinaj si nici macar nu sunt fan Plushenko...dar ma inclin cu respect in fata lui, pentru ca este un mare campion.
P.S. Am incercat sa-l filmez pe Plushenko anul trecut, la 'Kings on Ice'...era atat de rapid, ca abia l-am prins de cateva ori in cadru!
M-a fascinat dintotdeauna patinajul artistic. Din copilarie, din serile geroase cand sor-mea tricota pulovere de lana netoarsa pe scaunelul verde, in fata sobei de teracota, iar pe langa ea ne aciuam si eu cu tata ca sa urmarim spectacolul ghetii la singurul televizor alb-negru din casa. Mama era de obicei la serviciu, la spital. Cineva trebuia sa mai si munceasca...
Patinajul era pentru mine o bucurie, o pata de culoare in cenusiul comunist. Unul din rarele spectacole bune difuzate in perioada aceea la televizor. Katarina Witt, Jane Torvill si Christopher Dean, Elvis Stojko, Surya Bonaly, Isabelle si Paul Duchesnay, sunt cateva nume care-mi vin in minte instantaneu, leganate de amintirile copilariei.
Urmaresc si acum cu aceeasi placere patinajul. Dar ce am vazut anul acesta la Europene a fost o mare dezamagire. Am auzit de prea multe ori in comentariile de la TV: nu e in forma sa maxima, are emotii, presiunea e prea mare, i-a fost frica sa incerce nu stiu ce figura, azi nu i-a reusit nu stiu ce saritura. Nenumaratele scuze si cazaturi au coborat stacheta pana la nivelul ghetii...
Sigur, eu vorbesc de pe margine si poate voi fi acuzata ca ii judec prea aspru. Dar dupa ce il vezi pe Plushenko evoluand ani la rand fara greseala iti dai seama ca perfectiunea exista, ca un campion trebuie si poate sa se mobilizeze in cele 4 minute ca sa obtina un aur curat, fara ezitari, fara ratari si fara greseala. Doar pentru asta munceste un an intreg: pentru cateva minute de stralucire!
De cand a cucerit Plushenko primul titlu n-am avut niciodata emotii la aterizarile lui. Campionii adevarati n-au nici o scuza. Campionii nu-si pot permite zile proaste. Nu inteleg cum poti fi campion european intr-un an, in anul urmator sa ajungi pe locul 4, apoi pe 14, pe 9 si din nou pe 4. Hai sa fim seriosi, Julia Sebestyen a devenit campioana din intamplare. Daca stapanesti tehnica, cum sa-ti fie frica sa incerci o saritura in concurs? Pai atunci de ce o mai repeti la antrenament?!
Il iubesc pe Stephane Lambiel pentru piruetele lui spectaculoase, imi place Carolina Kostner pentru viteza si combinatiile sale de triple, imi place si Joubert in zilele lui bune, cand ii ies cvadruplele. Toti trei au stofa de campion, dar le lipseste acea siguranta, acea usurinta de a sari, de a ateriza, de a se roti, pe care am vazut-o la Plushenko.
Plushenko se mula perfect pe gheata, cu o eleganta si o tehnica desavarsita al caror secret parca numai el il aflase...La el granita dintre sport si balet se estompa pe nesimtite...
Sunt o mare iubitoare de patinaj si nici macar nu sunt fan Plushenko...dar ma inclin cu respect in fata lui, pentru ca este un mare campion.
P.S. Am incercat sa-l filmez pe Plushenko anul trecut, la 'Kings on Ice'...era atat de rapid, ca abia l-am prins de cateva ori in cadru!
4 comentarii:
stai ca in 5 min. incepe si aici CN al astora de aici; ce va mai fi nu stiu, ca oricum mi se par sub nivelul europenilor...gata, incepe!
by the way cu reclamele de pe blogul tau, uite la ce am link astazi: http://www.weshow.com/us/c/320/figure_skating?gclid=CLisx4ePl5ECFQPplgodgFOPPQ
ca sa vezi....
Pun pariu ca peste ceva timp o sa-i vedem pe papagalii care au luat medalii dand spectacole la Bucuresti ... acompaniati de Mararton ala ... sau Carton, cum l-o fi chemand :))
Edvin Marton, marele artist, care dupa parerea mea, e doar un smecheras care face bani pe seama gloriei lui Plushenko...pana la urma totul se rezuma la bani, caci si campionilor le e foame!
Trimiteți un comentariu