...în traducere: "la botul calului".
Îmi povestea un coleg de breaslă, un băiat destupat la minte, într-o perioadă chiar translatorul personal al baronesei Emma Nicholson, o păţanie haioasă pentru noi dar de toată jena pentru el, când, la o reuniune cvasi-oficială, a fost nevoit să traducă această expresie în limba franceză. Translatorul a încercat să o redea printr-o parafrază, dar 'ciobanul' român nu a fost mulţumit de traducere. Aşa că a făcut un gest a lehamite şi s-a dat mare că se poate descurca şi fără translator (că, deh, cu toţii suntem francofoni, nu?).
Desenând prin aer un contur de bot şi nechezând ca un apucat, marele specialist a schilodit limba franceză inventând această inepţie, de care era foarte mândru... Francezul a zâmbit încurcat şi cine ştie ce-o fi gândit în sinea lui.
Această întâmplare mi-a dat apă la moară pentru a scrie despre condiţia translatorului în România.
La noi, translatorul e un fel de maşinărie vorbitoare care poate traduce în orice condiţii, chiar când locutorul vorbeşte încontinuu, care ştie toate cuvintele şi expresiile din limba-ţintă, mai ceva ca un dicţionar, care funcţionează non-stop fără mâncare sau apă, la randament maxim.
Oameni buni, translatorul e un om şi el, îi trebuie un timp să gândească, îi trebuie un timp să respire, să înghită şi să se odihnească! De regulă, la orice eveniment civilizat (deci care nu are loc în România) există 2 translatori care fac cu schimbul; orice vorbitor civilizat (deci nu român) face pauză după o frază, pentru a lăsa timp translatorului să proceseze informaţia şi să o traducă (mă refer la translaţia consecutivă), iar la un dineu translatorul trebuie lăsat şi el să mănânce, asemeni celorlalţi oameni, nu să stea cu furculiţa în aer şi să traducă aventurile de la prăşit ale unui 'cioban' care povesteşte cu gura plină !
Când vom vedea şi la noi o întreagă adunare aplaudând, în picioare, echipa de translatori, pentru prestaţia lor deosebită? (de altfel o prestaţie obişnuită, la un seminar internaţional, dar în Olanda, nu în România...)
Îmi povestea un coleg de breaslă, un băiat destupat la minte, într-o perioadă chiar translatorul personal al baronesei Emma Nicholson, o păţanie haioasă pentru noi dar de toată jena pentru el, când, la o reuniune cvasi-oficială, a fost nevoit să traducă această expresie în limba franceză. Translatorul a încercat să o redea printr-o parafrază, dar 'ciobanul' român nu a fost mulţumit de traducere. Aşa că a făcut un gest a lehamite şi s-a dat mare că se poate descurca şi fără translator (că, deh, cu toţii suntem francofoni, nu?).
Desenând prin aer un contur de bot şi nechezând ca un apucat, marele specialist a schilodit limba franceză inventând această inepţie, de care era foarte mândru... Francezul a zâmbit încurcat şi cine ştie ce-o fi gândit în sinea lui.
Această întâmplare mi-a dat apă la moară pentru a scrie despre condiţia translatorului în România.
La noi, translatorul e un fel de maşinărie vorbitoare care poate traduce în orice condiţii, chiar când locutorul vorbeşte încontinuu, care ştie toate cuvintele şi expresiile din limba-ţintă, mai ceva ca un dicţionar, care funcţionează non-stop fără mâncare sau apă, la randament maxim.
Oameni buni, translatorul e un om şi el, îi trebuie un timp să gândească, îi trebuie un timp să respire, să înghită şi să se odihnească! De regulă, la orice eveniment civilizat (deci care nu are loc în România) există 2 translatori care fac cu schimbul; orice vorbitor civilizat (deci nu român) face pauză după o frază, pentru a lăsa timp translatorului să proceseze informaţia şi să o traducă (mă refer la translaţia consecutivă), iar la un dineu translatorul trebuie lăsat şi el să mănânce, asemeni celorlalţi oameni, nu să stea cu furculiţa în aer şi să traducă aventurile de la prăşit ale unui 'cioban' care povesteşte cu gura plină !
Când vom vedea şi la noi o întreagă adunare aplaudând, în picioare, echipa de translatori, pentru prestaţia lor deosebită? (de altfel o prestaţie obişnuită, la un seminar internaţional, dar în Olanda, nu în România...)
4 comentarii:
Ma bucur ca ti-a revenit inspiratia si abordezi o tematica mai interesanta decat zodia sobolanului, la care, m-am straduit, dar crede-ma, nu am stiut ce sa comentez. In ceea ce priveste conditia translatorului in Romania de astazi, ai mare dreptate. Eu cred ca aceasta meserie nu este si nu va fi respectata atata timp cat la noi se pune semnul egal intre 'traducere' si 'retroversiune'.
Olgutza
da, super buna abordarea, cred ca e vorba de un teren virgin cel pe care ai intrat, ai face bine sa si continui....
Cristina - Williamsburg, VIRGINIA
I-auzi ... continua, chiar daca terenule virgin :)) ... Asta cu "o bo diu calo" m-a terminat ...
Din pacate, atat timp cat vor exista 'traducatori' disperati care accepta si 5 lei/pagina (credeti-ma, nu e o figura de stil!), nu vom avea nici traduceri de calitate, nici traducatori profesionisti! Apropos, nu vi s-a intamplat sa nu puteti citi o carte sau urmari un film, din pricina numeroaselor 'poticneli' de traducere?
Trimiteți un comentariu