Acum 3 luni mi-am făcut card la ING.
Aseară, cu buzunarele pline de bani, ca după salariu, mă reped la self-bankingul de la Piaţa Romană să-mi umplu cardul. Trec cu bine de etapa PIN, după care pe ecran apar două butoane: depunere şi retragere. Zic în sinea mea: ia uite ce meniu prietenos, 2 butoane, nu tu coadă, nu tu nervi, nu tu aşteptare...o plăcere să depui şi să scoţi bani de la ING (a nu se interpreta ca reclamă, nici măcar mascată).
Relaxată, mângâi uşor cu buricul degetului butonul de depunere, cum văzusem prin filme şi...nu se întâmplă nimic. Alarmată, repet operaţiunea, plină de speranţă...tot nimic. Măi să fie! Mă uit pe tastatură, căutând un corespondent al butonului de depunere. Nimic! Dezamăgită, scot cardul, mă uit în jur, nimeni (ah, ce mai tânjeam după o coadă!).
Zic, hai să mai încerc o dată. Bag din nou cardul, trec iar pe deasupra butonului...tot nimic. Apare un tip. Îl racolez politicoasă.
El, calm: 'Apăsaţi pe buton!'
Eu, isterică: 'Cum, unde să apăs?'
El, compătimitor: 'Păi, aici...'
Culmea, butonul depunere reacţionează şi bancomatul cască gura să înghită banii...
Eu, luminată, în sinea mea: ăsta nu e touch-screen, e push-screen!
Morala: se pare că eu sunt cu un pas înaintea tehnologiei ING. Abia la anul vom putea depune bani făcând cu ochiul!
Aseară, cu buzunarele pline de bani, ca după salariu, mă reped la self-bankingul de la Piaţa Romană să-mi umplu cardul. Trec cu bine de etapa PIN, după care pe ecran apar două butoane: depunere şi retragere. Zic în sinea mea: ia uite ce meniu prietenos, 2 butoane, nu tu coadă, nu tu nervi, nu tu aşteptare...o plăcere să depui şi să scoţi bani de la ING (a nu se interpreta ca reclamă, nici măcar mascată).
Relaxată, mângâi uşor cu buricul degetului butonul de depunere, cum văzusem prin filme şi...nu se întâmplă nimic. Alarmată, repet operaţiunea, plină de speranţă...tot nimic. Măi să fie! Mă uit pe tastatură, căutând un corespondent al butonului de depunere. Nimic! Dezamăgită, scot cardul, mă uit în jur, nimeni (ah, ce mai tânjeam după o coadă!).
Zic, hai să mai încerc o dată. Bag din nou cardul, trec iar pe deasupra butonului...tot nimic. Apare un tip. Îl racolez politicoasă.
El, calm: 'Apăsaţi pe buton!'
Eu, isterică: 'Cum, unde să apăs?'
El, compătimitor: 'Păi, aici...'
Culmea, butonul depunere reacţionează şi bancomatul cască gura să înghită banii...
Eu, luminată, în sinea mea: ăsta nu e touch-screen, e push-screen!
Morala: se pare că eu sunt cu un pas înaintea tehnologiei ING. Abia la anul vom putea depune bani făcând cu ochiul!
2 comentarii:
Tu si bancomatul ... sau bancomatul vs. Marta ... Intalnire de gradul zero :)) ... Pana la urma ING-ul e de vina ca nu a importat tehnologie de ultima ora din Japonia sa poti accesa meniul doar prin simpla apropiere a degetelului mic ... ecranul fiind termo-sensibil ... Ooof, cât de primitivi suntem ...
Mersi, shoocky, numai tu ma intelegi...
Mai, tu faci misto de mine?
Trimiteți un comentariu