Ramas bun, 2009!

Anul vechi si-a trimis peste noi ultima dimineata insorita si ultimul cer brazdat de nori alburii, pufosi. Ne-au mai ramas cateva ore pana vom pasi in noul an cu un sac de sperante, o sacosa de vise si o caruta de amintiri...cand eram mica ma bucuram de fiecare data cand incepea un an scolar nou: contorul se reseta iar de la zero! Foi albe in asteptarea cuvintelor, creioane noi in asteptarea foii, materii noi, profesori noi, colegi noi...mi se parea ca mi se da o noua sansa!

Aceeasi senzatie o incercam, unii dintre noi, si de Revelion. Speram, de fiecare data, ca anul cel nou va fi mai bun...il vedem crescand cu cate o luna, ca pe un copil, ne bucuram de unele zile, pe altele le uram, ne scuturam de praf si mizerie cand suntem la pamant si o luam de la capat, ni se pare ca ne invartim in cerc sau ca nu mai iesim din labirint, mai primim cate un branci, si mereu, mergem inainte, ca in alunecarea pe tobogan, alta cale nu exista.

Recunosc, de fiecare data cand las un an in urma si il intampin pe cel nou, ma incearca nostalgia fata de lucrurile bune si chiar si fata de cele mai putin bune pe care le impachetez si le pun pe raftul din spate, spre pastrare, care alcatuiesc, in fond, viata mea. Realizez, de fiecare data, ca oamenii au prostul obicei de a-si face planuri de viitor si de a uita sa-si traiasca prezentul. Ne dorim de fiecare data un an mai bun si facem comparatii (un an iti aduce o carte publicata, altul, o calatorie mult-visata, altul un sot, altul un copil etc.) dar e nedrept sa comparam un an cu altul, caci fiecare ne-a imbogatit cu ceva, a pus umarul la ceea ce suntem astazi. Problema e daca drumul pe care l-am ales la fiecare rascruce a fost cel potrivit pentru noi. Din pacate, a doua sansa e rara si o putem astepta indelung...

Va doresc sa fiti sanatosi si sa nu uitati sa traiti la maxim fiecare zi, caci e unica, desi ni se pare ca mai avem destule inainte!