Dupa ce am luat traditionala portie de ghiftuiala cu familia de la Ploiesti, am pornit sa ne facem digestia pe aleile parcului Bucov, din imprejurimile orasului. Nu tu aglomeratie pe sosea, nu tu aglomeratie in parcare, nu tu aglomeratie in gradina zoo...Asa ca ne-am apucat sa inspectam animalele disponibile in sezonul rece: niste cerbi, magari, papagali, maimute, vidre, lebede, lame si...urme de urs! Da, urme, caci ursii erau probabil in barlog si hibernau de zor, judecand dupa rarele urme lasate pe zapada. Tot din urmele minuscule am dedus ca ursii erau niste ursuleti, caci aveau laba cam cat palma mea!(Apropos de urme de urs, banc:
-Gigi, ti-ai luat urs?
-Nu, de ce?
-Pai, vad urme de laba in baie...)
Ce mi-a placut:
-lamele erau atat de negre, ca nu se intelege nimic din poza, nu se disting ochii de nas, de gura sau de par!
-tarcul pentru ursi era amenajat ca in gradinile din Europa, adica un spatiu imens, cu un lacusor si cu panouri transparente in loc de gratii: e prima gradina zoo din Romania unde vad asa ceva!
Ce nu mi-a placut:
-desi era aproape ora inchiderii si animalele disponibile erau raritati, am fost taxati la caseria zoo cu pretul intreg, ba am achitat chiar si taxa de parcare; poate ar fi o idee buna sa se practice un tarif de vara si unul de iarna, din moment ce exponatele stateau bine-mersi la caldurica...
Totusi, plimbarea a fost foarte placuta si utila digestiei, ceea ce va recomand si voua sa faceti zilele astea!
3 comentarii:
Da, partea cu parcarea a fost oribila, costa mai mult decat in centrul Bucurestiului (am dat 5 lei si n-am stat decat o ora), si nici macar nu era deszapezita..
+
nu am platit-o la ghereta de la intrare, ci la 500m mai incolo, la intrarea in zoo, unde doamna vanzatoare de bilete pentru lebede s-a simtit datoare sa incaseze si virtuale parcari, si unde puteam f bine sa spunem ca am venit fara masina..Intelegem sa contribuim pentru zoo, dar daca dam banii macar sa avem si ceva in schimb!
Ehh, asa sunt eu carcotas.
'Care bucurie si la ei sa fie!'
Iaca ma bag si eu in seama cu un banc dragutz apropos de ursi, ca doar asta e specialitatea mea + bagatul in seama adicatelea.
Cica statea o pereche de martinei in gura barlogului si admirau cum cadeau frunzele toamna. Si cum priveau ei asa melancolici, Papa Bear zise cu foc:
- Odata tot ma trezesc eu mai devreme sa vad cine le lipeste la loc.
@apa_debulata: esti sigura ca asta e tot bancul? Mama Bear n-a zis si ea ceva? Ca parca lipseste poanta ;-)
Trimiteți un comentariu